Adevărul despre diabet! Pancreasul se poate reface prin alimentație sănătoasă

DIABETUL NU E, PRACTIC, O BOALĂ!

În urmă cu câţiva ani, scriam despre DIAVIT – cel mai nou şi mai eficient tratament natural pentru diabet, inventat de prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranţe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepţionale, dar şi la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtăşim.

D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu studiez diabetul din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: „Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim să ţin? Cum pot să beneficiez în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet și nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. „Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te, să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu. În toate scria că dia­betul e o boală incura­bilă. „Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: „Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: „Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”.

În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet și le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001 am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este „un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!

În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural ajută la refacerea completă a pancreasului...

Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: „Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Spune preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului se iscă conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă ceva! Socie­tatea „de consum” în care trăim e dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu existau copii cu cancer, nici de sto­mac, nici de colon! Acum nu mai încap în spi­tale! O adevărată tra­gedie, la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!

Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: „Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. „Nu mănânc deloc”. „Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi „efectele se­cundare” ale diabetului! Dacă vrem să fim o naţie sănătoasă, trebuie să ne trezim şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva.

Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care trăiesc pentru a mânca şi atât! Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: struguri, mere, prune, pere, banane etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) cel puţin 0,5 kg zilnic, şi tot atâtea salate de crudităţi şi zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salate: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

În 1997 s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: „Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de americanul Ar­thur G. Guyton, Editura Amaltea. În capi­tolul despre tratamentul diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că „boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că legătura din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, se înțelege că există diabet şi atât! Tratamentul se face diferit: cu insulină la copii şi tineri, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie „scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea e că acest Lantus, după 24 de ore e tot în organismul bolnavului, care-şi face altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?

În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisie), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: „În timpul remisiei, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: „Ţinta terapeutică în remi­sie este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina „protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie – mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală și funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia cu 28 de comprimate şi conţine pioglitazonă, o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

În primul rând, pe cercetări experimentale prin care am demonstrat, încă din 2001, că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment, NY 2010, pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor industriale. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele, cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul ăsta. Ştiţi vor­ba aceea: „Nimeni nu-i profet în ţara lui!” Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte repară cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.