Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

marți, 23 septembrie 2014

CEDO a obligat Romania sa plateasca daune unei tinere internate ilegal la Spitalul de Psihiatrie Sapoca pentru a nu merge la cursurile Scolii spirituale de yoga MISA

Niciun comentariu :

Abuzurile realizate impotriva practicantilor de yoga din Romania sunt in sfarsit pedepsite dar nu de catre justitia din Romania ci la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.


INTERNATA CU FORTA PENTRU A NU SE MARITA CU UN ADEPT MISA - CEDO a obligat Romania sa plateasca daune unei tinere internate ilegal la Spitalul de Psihiatrie Sapoca pentru a nu merge la sedintele MISA. Dana Atudorei a acuzat procurorii de la PJ Barlad de abuz in serviciu, dupa ce acestia ar fi musamalizat plangerea impotriva familiei si autoritatilor care au internat-o abuziv. Procurorii PICCJ Elena Sandu si Marius Iacob le-au dat NUP colegilor din Barlad, solutie mentinuta de ICCJ (Hotararea)



Romania a pierdut la Curtea Europeana a Drepturilor Omului procesul cu Dana Ruxanda Atudorei (foto), tanara pe care parintii, in complicitate cu reprezentanti ai autoritatilor statului, au internat-o cu forta la Spitalul de Psihiatrie din Sapoca, pentru a o impiedica sa frecventeze cursurile MISA si sa se marite cu un adept al Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut, a lui Gregorian Bivolaru. Comis in urma cu 10 ani, intr-o perioada in care aversiunea la adresa MISA atinsese cote paroxistice, abuzul a fost astazi confirmat la Strasbourg, CEDO obligand statul roman sa ii plateasca Ruxandei Atudorei, absolventa a Facultatii de Drept, daune morale de 15.600 euro. Prin hotararea pronuntata, marti 16 septembrie 2014, in Camera de 7 judecatori, Curtea a stabilit ca in cauza Atudorei vs. Romania, in care tanara a fost reprezentata de avocata Adina Solomon din Baroul Bucuresti, au fost incalcate doua drepturi fundamentale garantate de Conventie: dreptul la libertate si la siguranta (Art. 5 paragraful 1) si dreptul la respectarea vietii private si de familie (Art. 8).
 
Art. 5 - Dreptul la libertate si la siguranta
"1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale: (...)
e. daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond".

Art. 8 - Dreptul la respectarea vietii private si de familie
"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora".

CEDO: "I-a fost administrat tratament in absenta consimtamantului, intr-un spital de psihiatrie de stat, unde asupra ei a fost exercitat un control complet si efectiv... Guvernul nu a contestat faptul ca i-au fost administrate Leponex si alte medicamente neuroleptice in timpul spitalizarii"

Dana Ruxanda Atudorei (30 ani) s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, la 10 octombrie 2008, dupa ce a epuizat si ultima din numeroasele actiuni intreprinse ani de zile in justitia romaneasca pentru a obtine o solutie echitabila in raport cu abuzul la care a fost supusa de propria familie, in special de mama sa, si de autoritati. Reprezentata de avocata Adina Solomon, din Baroul Bucuresti, tanara a reclamat la CEDO nu mai putin de sase incalcari ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Art. 3, Art. 5, Art. 8, Art. 9, Art. 12 si Art. 14) si a pretins daune morale de 92.000 euro. Cu o singura exceptie - Art. 3 din Conventie, referitor la interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante -, CEDO a declarat admisibile toate capetele de cerere.

In esenta, tanara a invocat ca a fost privata de libertate de propriii parinti, cu sprijinul unor medici si politisti, in scopul de a o impiedica sa urmeze cursuri de yoga si de a se marita cu un membru al MISA, cu care de altfel s-a si casatorit, insa numai dupa ce a reusit sa scape de represiunea familiei, fugind de acasa. CEDO a retinut ca, in perioada 3 februarie – 1 aprilie 2005, Ruxanda a fost internata fara voia ei, in mod "ilegal", la Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Sapoca - Sectia Nifon, catalogand aceasta masura drept o incalcare a Art. 5 paragraful 1 din Conventie. In acelasi timp, Curtea a stabilit ca, in cele opt saptamani de spitalizare fortata, tanara a fost supusa la tratament medical fara a-si da consimtamantul. Iata cum au motivat cei 7 judecatori CEDO, printre care si Iulia Antoanella Motoc, aceasta incalcare a dreptului la viata privata, in sensul Art. 8 din Conventie:

"Reclamantei i-a fost administrat tratament in absenta consimtamantului direct sau indirect, intr-un spital de psihiatrie de stat, unde asupra ei a fost exercitat un control complet si efectiv. Prin urmare, Curtea considera ca a existat o ingerinta a unei autoritati publice in dreptul reclamantei la viata privata. Un astfel de amestec incalca Art. 8 din Conventie, cu exceptia cazului in care se produce in concordanta cu legea, respectiv, vizeaza unul dintre cazurile lgitime mentionate la paragraful 2 al acestui articol, putand fi considerat 'necesar intr-o societate democratica' in vederea realizarii acestui obiectiv. In raport cu acestea, Curtea noteaza ca potrivit Legii nr. 487/2002, medicul psihiatru poate aplica tratament reclamantei numai dupa ce in prealabil obtine de la aceasta un consimtamant valabil. 

Medicul psihiatru poate institui tratamentul fara acest consimtamant numai in cazul in care absenta tratamentului ar cauza inevitabil o vatamare pentru reclamanta sau pentru alte persoane ori in situatia in care aceasta nu are capacitatea psihica de a intelege boala de care sufera si necesitatea initierii tratamentului. Chiar si in aceste situatii, ar fi fost necesar ca actiunea medicului psihiatru sa fie supusa controlului unei comisii de revizie a procedurii. Curtea noteaza ca medicul psihiatru a actionat in absenta unui consimtamant valabil al reclamantei. In plus, nu exista nicio proba la dosar, iar Guvernul a esuat in a demonstra, ca medicul psihiatru a supus unei comisii de revizie a procedurii decizia sa de a initia tratamentul. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca ingerinta in cauza nu a fost 'in conformitate cu legea'

Aceasta constatare este suficienta Curtii pentru a retine ca a existat o incalcare a Art. 8 din Conventie. Asadar, nu mai este necesar a examina in ce masura ingerinta in cauza a urmarit un 'scop legitim' sau daca a fost 'necesara intr-o societate democratica' pentru realizarea obiectivului" (vezi paragrafele 161 si urm. din Hotararea CEDO atasata la finalul articolului). De asemenea, CEDO face trimiteri si la tratamentul medicamentos administrat tinerei in mod arbitrar: "Curtea noteaza ca atat timp cat Guvernul nu a contestat faptul ca reclamantei i-au fost administrate Leponex si alte medicamente neuroleptice in timpul spitalizarii..." (vezi paragraful 179 din Hotarare).
Avocata Alina Solomon: "Pur si simplu au rapit-o din fata starii civile, pentru ca acea casatorie sa nu mai aiba loc... A fost tinuta 7 luni sub un tratament administrat schizofrenicilor... Abuzurile i-au distrus acestei copile viitorul"

Contactata de Lumeajustitiei.ro, avocata Adina Solomon a laudat solutia Curtii de la Strasbourg si a povestit, pe scurt, acest caz: "Este vorba despre o tanara de 20 de ani sechestrata de propria familie, rapita efectiv de parintii ei. Cu sprijinul autoritatilor din Bacau – vorbim de medici, politisti, procurori – au internat-o la psihiatrie pentru a o impiedica sa mai urmeze cursurile MISA si sa se casatoreasca cu un barbat cu 16 ani mai mare decat ea, si el, membru MISA. Abuzurile parintilor, in complicitate cu autoritatile bacauane, i-au distrus acestei copile viitorul. 

Vreau sa va spun ca aceasta fata a fost o studenta eminenta, a luat bacalaureatul cu 9.80, a sustinut inclusiv examene la Cambridge, iar astazi este absolventa de Drept. Pur si simplu au rapit-o din fata starii civile, pentru ca acea casatorie sa nu mai aiba loc, cu care ei nu erau de acord. Si vreau sa stiti ca ei sunt casatoriti de aproape 10 ani. A fost tinuta 7 luni sub un tratament administrat schizofrenicilor, 8 saptamani in spital, iar restul perioadei, acasa, unde era pazita cu schimbul de membrii familiei. Au motivat internarea prin aceea ca aderarea la acest grup cultural i-ar fi cauzat tulburari. In actiunea noastra am avut inclusiv puncte de vedere obtinute de la doctorul Prelipceanu, de la Universitatea 'Carol Davila', care a catalogat drept crima ceea ce i s-a intamplat acestei copile. Era incredibil ce se intampla... Ma bucur nespus ca CEDO a condamnat aceasta nedreptate, acest cumplit abuz pe care parchetele si instantele l-au lasat nesanctionat".

Asa cum reiese din cererea formulata de avocata Adina Solomon si inaintata Curtii de la Strasbourg, din care vom prezenta cateva pasaje relevante, numarul procurorilor si judecatorilor care au fost chemati sa indrepte acest abuz este substantial. In ianuarie 2006, Dana Ruxanda Atudorei (fosta Craescu) a depus o plangere impotriva prim-procurorului PJ Barlad, Rodica Fantana, pentru abuz in serviciu contra intereselor persoanei si favorizare a infractorului, solutionata insa cu NUP de Parchetul General, condus la acea vreme de Laura Codruta Kovesi (Ordonanta nr. 117/P/2006 din 14 mai 2008 in dosarul penal nr.117/P/2006, a procuroarei Elena Sandu, si Rezolutia nr. 6595/4315/II.-2/2008 din 25 iunie 2008, a procurorului Marius Iacob). Solutiile Parchetului General au fost atacate apoi la ICCJ, insa fara vreun rezultat (Sentinta nr. 100 din 21 ianuarie 2009, pronuntata in dosarul penal nr. 6485/1/2008, ramasa definitiva, prin repingerea recursului la Completul de 9 judecatori - Decizia nr. 567/06.07,2009).

In actiunea formulata la CEDO, avocata Adina Solomon a aratat ca Marius Iacob este "acelasi procuror care a coordonat toate perchezitiile din cele 16 imobile impotriva simpatizantilor si cursantilor yoga in data de 18 martie 2004, precum si activitatile ulterioare de confiscare, sigilare si depozitare a bunurilor yoghinilor ridicate la perchezitii. Acelasi procuror a solutionat si majoritatea plangerilor efectuate de reprezentantii MISA si de victime impotriva procurorilor, politistilor si a altor lucratori angrenati in actiunile indreptate impotriva MISA, respingand in bloc toate petitiile yoghinilor. Este o completa lipsa de neutralitate a celui care este chemat acum sa-i fie 'avocat' reclamantei ATUDOREI DANA RUXANDA, cand anterior si in timpul cercetarii plangerii sale era 'acuzator' al yoghinilor si reprezentantilor MISA".

De asemenea, in cerere se mai susitne ca, "in data de 30.07.2008, Reclamanta a formulat in termen legal, la instanta competenta, plangere impotriva Rezolutiei nr. 6595/4315/II/2/2008 si a Ordonantei nr. 117/P/2006 din 14.04.2006. Reclamanta, prin plangerea adresata instantei, Inalta Curte de Casatie si Justitie – sectia penala, a aratat ca Rezolutia data de procuror Marius Iacob nu este motivata din punct de vedere juridic, nefiind nici macar structurata logic. S-a plans de faptul ca procurorul Marius Iacob, sfidand orice tehnica de analiza si ancheta juridica nu s-a pronuntat pe nici unul dintre argumentele juridice invocate de petenta impotriva Ordonantei data de procuror Sandu Elena. In plangerea adresata instantei de judecata in data de 30.07.2008, Reclamanta s-a plans de faptul ca atat procurorul Sandu Elena, cat si procurorul ierarhic superior, Marius Iacob, nu au efectuat acte de cercetare penala elementare, absolut obligatorii, si nu au coroborat probe pentru a stabili daca faptele savarsite de catre procurorii Fantana Rodica si Curea Nicolae intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu si de favorizare a infractorului".

Prezentam pasaje din cererea adresata CEDO:
"Pe perioada copilariei si adolescentei, Reclamanta a depus toate diligentele pentru a acumula cunostintele specifice scolare, pentru a adopta un comportament atat in viata sociala, cat si in cea familiala, bazat pe principiile bunei-cuviinte si a normelor sociale unanim acceptate si in acord cu asteptarile parintilor ei. Cu toate acestea, parintii acesteia, si mai ales mama Craescu Mariana, au avut un comportament extrem de autoritar, si de foarte multe ori agresiv si violent. Acest comportament a depasit cu mult limitele privind acordarea unei educatii riguroase, reclamanta fiind victima unor violente permanente in familie (in acceptiunea Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie), violente care s-au manifestat atat din punct de vedere fizic, cat si psihic si moral.

De exemplu, in clasa a doua primara, mama sa a trimis-o sa fie consultata de un psiholog pentru ca a terminat anul scolar cu media generala 9,70 si nu 10 – in Romania sistemul de notare, de la acea vreme, in toate ciclurile de invatamant fiind de la 1 la 10, 1 fiind considerata nota cea mai mica si 10 nota cea mai mare. Permanent a fost agresata fizic si verbal de catre familie, nu i s-a permis sa aiba legaturi firesti cu colegii si copiii de varsta ei si nu i s-a permis sa se deplaseze singura nicaieri. Parintii nu i-au respectat niciodata ideile si orientarile stiintifice, culturale si filozofice.

Aceste ingradiri si presiuni au atins un maximum in perioada cand parintii au descoperit ca o data pe saptamana, in afara cursurilor scolare, Reclamanta urma un curs de yoga.

Pentru acest motiv, in luna iulie 2003, desi era majora, parintii Dan si Mariana Craescu au rapit-o chiar din propria casa si au dus-o impotriva vointei ei la Spitalul de Psihiatrie Socola din municipiul Iasi. Pe perioada internarii, medicii psihiatri curanti au constatat ca nu prezinta nici un fel de tulburare psihica, aceasta acuzand doar o 'reactie depresiva situationala'. Au retinut din motivatiile mamei la internare ca Reclamanta 'a inceput sa minta de aproape un an si sase luni, a plecat la Bucuresti, a stat ascunsa si dupa opt zile a ajuns acasa'. Iar la examenul psihiatric Reclamanta afirma ca 'parintii nu accepta ca practica yoga de circa trei ani', ca acestia considera ca 'are numai esecuri din cauza asta', ca 'o obliga sa manance carne desi ea nu vrea'. Tot la examenul psihiatric medicul curant retine ca Reclamanta 'are sentimentul ca mama sa doreste sa-i controleze in totalitate actiunile, ceea ce o revolta. (…) Din comportamentul si afirmatiile pacientei nu se constata prezenta elementelor psihoproductive de tipul iluziilor si halucinatiilor'. Pe perioada cat a fost internata cu ea, Reclamanta sustine ca mama ei o tinea treaza noaptea si ii reprosa ca este satanica, ca nu mai este virgina si o ameninta ca il va asculta pe acel calugar cu care se sfatuise sa o bata cu franghia uda pana ii va scoate prostiile din cap.

Faptul ca Reclamanta frecventa saptamanal, timp de 3 ore, un curs de yoga organizat de MISA a determinat familia acesteia sa se considere indreptatita sa actioneze in felul acesta extrem de violent asupra ei, incitand si antrenand in aceasta represiune mai multe departamente si autoritati publice: policlinici, spitale, medici, agenti de politie, functionari ai primariei, procurori, judecatori.

Contextul in care reclamanta a ajuns sa fie lipsita de libertate ilegal si vatamata corporal
In data de 19.01.2005, data la care Reclamanta locuia deja in Bucuresti de cca.1 an de zile, a plecat impreuna cu logodnicul (sotul actual) Atudorei Mugurel Calistrat la Barlad ca sa-si ridice un duplicat al certificatului de nastere de la Serviciul de stare civila din cadrul Primariei (originalul ii fusese sustras de parintii Dan si Mariana Craescu). Actul ii era necesar in vederea casatoriei cu logodnicul si pentru a se inscrie la facultate in Bucuresti.

Ajunsa la Serviciul de Stare Civila, a fost inconjurata de parintii ei Mariana si Dan Craescu, impreuna cu fratele ei, Radu-Andrei Craescu, si o alta femeie. Mama a convins-o sa stea de vorba cu ea si sa iasa afara mai inainte ca Reclamanta sa-si ridice de la ghiseu certificatul de nastere. In fata cladirii se aflau si bunicii paterni, Craescu Mircea si Maria, impreuna cu un barbat blond. Ajunsi in strada, toti si-au schimbat atitudinea fata de Reclamanta: i-au adus injurii si s-au purtat agresiv, fiind foarte suparati ca aceasta practica yoga in cadrul MISA si ca doreste sa se casatoreasca cu dl. Atudorei Mugurel Calistrat. Bunicul impreuna cu fratele Reclamantei Craescu Radu l-au trantit pe logodnicul acesteia la pamant si impreuna cu barbatul blond au inceput sa-l bata. In acest rastimp, tatal si mama au impins-o pe Reclamanta cu o violenta extrema catre masina lor si au introdus-o impotriva vointei ei in masina. 

Aceasta a fost permanent in imposibilitatea de a actiona si de a se apara - toata actiunea acestora s-a produs impotriva vointei Reclamantei. Fiind rapita, s-a luptat ca sa scape, a vrut sa sara din masina, a strigat la oamenii care se uitau la ea dintr-un autobuz. Parintii au tinut-o cu putere si au dus-o la familia Primicheru Simion si Maria (bunicii materni), in comuna Asau, jud. Bacau. Acolo au dezbracat-o si i-au luat hainele. I-au luat si ghetele, ramanand in niste papuci vechi in conditiile in care afara era iarna, frig si zapada foarte inalta. I-au fost luati banii personali, actele de identitate, a fost permanent amenintata si tinuta intr-o stare puternica de tensiune emotionala. Reclamanta afirma ca i-au dat niste haine vechi, unicele dealtfel, cu ele statea si ziua si dormea si noaptea. A fost supravegheata in permanenta, inclusiv cand se ducea la WC-ul care se afla in spatele curtii nu o lasau sa mearga singura. Mama Reclamantei, Craescu Mariana, si-a luat concediu fara plata ca sa stea permanent cu Reclamanta si sa o supravegheze. Noaptea dormea inclusiv cu ea in pat. In toata aceasta perioada tensiunea la care a fost supusa Reclamanta, scandalurile, amenintarile, supravegherea, izolarea i-au creat o suferinta insuportabila.

Din data de 03.02.2005, numitii Craescu Dan si Mariana au solicitat interventia si colaborarea medicului psihiatru Ionescu Stefan Adrian – directorul Spitalului de Psihiatrie Nifon-Acuti, ca sa-i sprijinie in mentinerea Reclamantei sub stare de supraveghere si subordonare totala. Parintii Reclamantei vizau o internare prelungita a Reclamantei intr-un spital de psihiatrie, dorind sa o impiedice, astfel, pe aceasta sa mai frecventaeze cursurile de yoga din cadrul MISA si sa o indeparteze defintiv de logodnicul ei cu care vroia sa se casatoreasca.

In acest sens, in data de 03.02.2005, tatal Reclamnatei Craescu Dan a venit in comuna Asau si impreuna cu mama Craescu Mariana au luat-o cu forta pe Reclamanta si au dus-o impotriva vointei ei la Spitalul de Psihiatrie Nifon-Acuti de langa Buzau. Cand a intrat in spital, asistenta de la cabinetul medicului ii incheia deja formalitatile pentru internare, fara ca Reclamanta sa fi fost macar consultata de catre medic si fara ca sa-si exprime acordul. Reclamanta nu vroia sa se interneze si i-a spus asistentei acest lucru. Aceasta i-a raspuns: 'Lasa, o sa stai aici cateva saptamani si o sa te linistesti'. Directorul spitalului, Ionescu Stefan Adrian, a internat Reclamanta contra vointei acesteia (incalcand Codul de deontologie medicala, Legea privind exercitarea profesiei de medic 306/2004 si Legea nr.487/2002).

Reclamanta a fost tinuta in Spitalul de Psihiatrie Nifon contra vointei ei timp de 8 saptamani. Inca din prima zi i s-a administrat de 3 ori pe zi Leponex - un medicament cu efecte foarte puternice si care se administreaza in faze foarte avansate de schizofrenie in conditiile in care Reclamantei nu i s-a stabilit niciodata acest diagnostic de catre nici un medic si nu a avut niciodata manifestari in acest sens. O asistenta medicala a pus-o sa semneze o hartie. Nu a cunoscut continutul hartiei, nu i-a fost aratata, nu stie ce a semnat.

Reclamanta nu a afost nici un moment de acord cu internarea sa. A trait momente de frica paralizanta si nu a putut sa se opuna in nici un fel acestui tratament inuman si lipsiri ilegale de libertate.

Dealtfel, Reclamanta era in imposibilitatea de a fugi deoarece spitalul se afla intr-o padure la cca 40 km de Buzau si acolo nu circula decat un microbuz care transporta asistentele medicale. Reclamanta nu avea haine, nu aveam acte de identitate, era inconjurata de parinti, bunici, medic, asistente care toti erau hotarati sa o tina in spital contra vointei ei. Mama Craescu Mariana s-a internat cu ea in spital. Tratamentul cu Leponex i-a fost administrat de catre medicul Ionescu Stefan Adrian inca din prima zi si a durat timp de peste 8 saptamani. (...) Reclamanta arata ca medicul Ionescu Stefan Adrian i-a administrat personal tratamentul dimineata, la pranz si seara. Acesta era secondat de asistente care o puneau imediat sa deschida gura, sa ridice limba si o verificau cu degetul daca nu piteste pastila. Nu avea cum sa evite luarea medicamentelor. Conform statisticilor, unii pacienti in urma tratamentului cu Leponex pot deceda.

Dupa cele 8 saptamani de spitalizare la spitalul Nifon, mama si tatal Reclamnatei au dus-o, in continuare fara consimtamantul acesteia, inapoi la bunicii materni in comuna Asau. Mama, Craescu Mariana si-a luat in continuare concediu fara plata, dormea cu ea in pat, o supravghea permanent si ii administra in continuare Leponex. In tot acest rastimp, Reclamanta a fost practic sechestrata, intr-o totala izolare de mediul exterior, in imposbilitatea de a contacta pe logodnicul ei sau o alta persoana care ar fi putut-o salva. Reclamanta a trait o stare de disperare foarte accentuata si s-a simtit extrem de traumatizata de tratamentul inuman la care a fost supusa. Acesta a fost lipsita de liberate ilegal cca. 9 luni. Reclamanta a aflat, ulterior, ca pe perioada celor 9 luni de lipsire de libertate ilegala a primit o cantitate imensa de scrisori si colete de la logodnicul ei Atudorei Mugurel Calistrat si de la prieteni, care i-a fost sustrasa si ascunsa de familia ei.

Cititi mai mult pe luju.ro

marți, 16 septembrie 2014

Predică împotriva masoneriei a Mitropolitului Serafim de Pireu - Mangalia, 7 septembrie 2014

Niciun comentariu :

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,

Prea Cucernici părinţi,

Iubiţi fraţi în Hristos,

Una dintre înşelările pe care le-a creat diavolul pentru combaterea şi distrugerea lucrării Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru împiedicarea şi zădărnicirea mântuirii în Hristos a omului şi a lumii este Masoneria sau Francmasoneria, ce acţionează în societatea noastră, desigur sub acoperirea şi ocrotirea legilor şi a statelor. Căci masoneria funcţionează, cel puţin în Grecia, ca „Fundaţie”, recunoscută de stat prin decretul prezidenţial din 21 ianuarie 1927, prin decretul regesc din 19 iulie 1948 şi cel din data de 23 decembrie 1955. Astfel acţionează nederanjată în societatea noastră, pentru promovarea şi împlinirea scopurilor ei.

S-a dovedit în mod repetat şi de către mulţi că masoneria este o organizaţie care funcţionează în mod secret şi conspirativ, în colaborare cu toate celelalte ramuri ale ei (Rotary, Lyons, HAN, HEN, Cercetaşii, Rositers), având ca scop principal distrugerea societăţii şi dărâmarea politică şi culturală a popoarelor din întreaga lume.

Distrugerea pe care masoneria vrea să o aducă societăţii greceşti a început odată cu transplantarea din Anglia a primei Loji în „Răsăritul nostru”, în Smirna, în anul 1745 şi extinderea apoi a Lojilor în Constantinopol (1748), în capitala şi conducătoarea Ortodoxiei greceşti (Patriarhia Ecumenică). 

Pătrunderea masoneriei în Răsăritul ortodox, favorizată de climatul cultural european din Asia Mică şi de alcătuirea cosmopolită a populaţiei ei, a mers în paralel cu pierderea puterii credinţei creştine şi a tradiţiei ortodoxe de aici. La sfârşitul secolului al XVIII-lea s-a reuşit şi înfiinţarea de loji masonice în spaţiul grec metropolitan. Sprijinită mai ales de elementul urban, masoneria a acţionat şi acţionează în rândul intelectualilor, al comercianţilor, al celor care au o influenţă socială asupra populaţiei şi al politicienilor.

Aşadar, se înţelege faptul că masoneria este un mare parazit al societăţii ortodoxe şi trăieşte astfel pe trupul ei, cu consecinţe cumplite pentru coeziunea şi identitatea ei, pentru că masoneria este o creaţie a unor străini, care s-a transplantat în ţara noastră şi rămâne cu totul străină faţă de identitatea şi cultura noastră şi în esenţa ei este incompatibilă cu aceasta. De aceea, prezenţa şi activitatea ei în societate are ca rezultat dezmembrarea ideologică a societăţii, devreme ce se dezvoltă ca o tumoare mortală pe trupul ei. Acest lucru e conştientizat la nivelul nostru popular mai larg, aşa cum se vede din caracterizarea imoralităţii cuiva atunci când se comportă „ca un mason”!


În ultimii ani activitatea masoneriei s-a consolidat şi s-a intensificat, din cauza îmbolnăvirii şi instabilităţii situaţiei politico-sociale a ţărilor lumii. Masoneria îşi tăinuieşte şi tăgăduieşte caracterul ei religios, care, însă stă în fiinţa ei. Această tăgăduire a masonilor, însă, se loveşte de divergenţa cu propriile lor texte, precum Carta Statutului şi Regulamentul General al Lojii, dar şi de declaraţiile, de-a lungul timpului, ale unor masoni cunoscuţi. Important este însă faptul că acest caracter de religie al masoneriei este cunoscut şi de către poporul ortodox şi de conducerea lui duhovnicească şi este declarată mereu, cu fiecare ocazie, pentru demascarea masoneriei şi pentru apărarea turmei ortodoxe.

Deja de la prima combatere pe larg a masoneriei în ţara noastră (Grecia), de către monahul aghiorit Agapie Kollivas Papadonatos, este abordată masoneria ca o religie care combate Ortodoxia şi creştinismul în general. „Credinţa francmasonică – citim în lucrarea acestuia – este cea mai nelegiuită şi mai vătămătoare pentru neamul omenesc din câte credinţe greşite au existat de la începutul lumii şi până azi.” Iar monahul Agapie trage concluzia că masoneria este anticreştinism şi respingerea totală a creştinismului.

Caracterul religios al masoneriei a fost arătat de Comisia Interortodoxă (întrunită în Sfântul Munte Athos, în anul 1930), dar şi de profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena, în anul 1933, a căror opinie a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei în acelaşi an, care apoi a fost reînnoită prin hotărârile sinodale din anii 1968, 1972 şi 1996, tipărite în broşuri speciale „Către popor” în anii 1982 şi 1996 şi prin Enciclica Sfântului Sinod din martie 2014.

Din textele însele ale masoneriei se dovedeşte că aceasta acceptă şi crede într-o zeitate, care este numită Mare Arhitect al Universului (M.A.U.). Masoneria are slujbe echivalente cu cele ale Bisericii („taine”, de exemplu: cununie, botez, cult, simboluri, sfinţire de templu, înmormântare) cu o rânduială ceremonială specială. În textele masonice M.A.U. e făcut cunoscut prin numele: Lucifer, Diavol, Satana, Beelzebul, Veliar, Bafomet, Demon ş.a.

Aşadar, mărturisirea masoneriei însăşi despre caracterul ei religios este clară. În Constituţia Marii Loje a Greciei (20 decembrie 1949) se declară categoric: „Masoneria liberă crede în existenţa lui Dumnezeu, numit Marele Arhitect al Universului.” Iar în Enciclopedia Masonică a lui N. H. Laskaris, tipărită cu aprobarea Marii Loje a Greciei şi în articolul: „Religie şi Francmasonerie” citim: „religia masonică nu face diferenţieri. Acceptă în sânul ei primitor bărbaţi ai oricărei învăţături şi nu favorizează sau dezaprobă în mod absolut nici o dogmă religioasă… Religia masoneriei este religia generală a naturii şi a revelaţiei primordiale – a celei moştenite de noi de la clerul ei antic şi patriarhal – întru care toţi oamenii pot să coexiste.”

Adică acest caracter sincretist şi idololatru al masoneriei este făţiş, precum şi caracterul ei anticreştin, lucru care se vede din conducerea ei mondială, care se opune catolicităţii şi ecumenicităţii Bisericii şi credinţei creştine. Acest lucru este subliniat în hotărârea istorică a Bisericii Greciei din anul 1933, conform căreia masoneria „nu este doar o organizaţie filantropică sau o şcoală filosofică, ci constituie un sistem de iniţiere în religiile de mistere care ne aduce aminte religiile şi cultele de misterii vechi naţionale (greceşti) … În mod deja dovedit este vorba de o religie de mistere, întru totul diferită … şi străină de religia creştină … care caută să cuprindă… la sânul ei întreaga omenire… înălţându-se pe sine ca pe un fel de superreligie.”

Şi vrednicul de pomenire arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, luminat duhovniceşte şi teolog vestit, remarcă faptul că masoneria „are ambiţia de a ajunge religia întregii omeniri… să devină o superreligie”. Masoneria este „un cult păgân secret, ostil credinţei imaculate a Bisericii Universale Ortodoxe.” Adică ea este în mod clar o religie şi o credinţă anticreştină şi idolatră. Masonii sunt „adoratori ai diavolului şi satanişti, adepţi ai religiei antihristului.”

Se constată, de asemenea, faptul că masonii, cel puţin cei din cele mai înalte grade ale lor, sunt adoratori ai diavolului, se roagă lui Lucifer ca Bafomet, aşa cum îl numesc pe dumnezeul lor cu chip de ţap. De altfel sunt indiscutabile şi legăturile lor cu vrăjitoria. Bunul cunoscător al masoneriei, P. Naudon, ne informează că anumite ceremonii… şi-au stabilit ca şi scop”practicarea magiei, care este folosită de om pentru ca el să aibă înrâurire asupra lumii.

Argumentul masoneriei că ea nu se ocupă cu politica şi nu se amestecă în desfăşurarea evenimentelor politice nu este adevărat. Caracterul religios al masoneriei, care funcţionează în mod expansionist şi mondial, merge alături de participarea sa directă la procesele politice internaţionale. Activitatea ei politică urmăreşte exercitarea influenţei asupra persoanelor politice, pentru manipularea desfăşurării politicilor internaţionale.

Aşadar, masoneria nu este deloc o organizaţie filantropică, aşa cum pretinde ea, având ca scop păstrarea moralei în întreaga lume. Scandalul Lojii italiene Ρ 2 din anul 1981 a fost una dintre cele mai mari dovezi despre legătura masoneriei cu intrigile politice.

Prin activitatea ei politică, masoneria se dovedeşte antidemocratică, devreme ce subminează funcţionalitatea societăţii democratice şi siguranţa statală mai ales în perioade de criză. „Clubul Bildenberg este o superlojă… un comitet de conducere infam mondial, care acţionează pentru dizolvarea neamului şi a statului şi pentru promovarea în rândul maselor a ideii necesităţii unei supraconduceri mondiale.” Aşadar, ea promovează ţelurile globalizării, care sunt dărâmarea şi zdrobirea tuturor popoarelor de pe pământ.

Scopurile politice ale masoneriei se remarcă într-o perspectivă universală. Asociaţia masonică Illuminati arată pe faţă şi susţine forma de „guvernare mondială”, ca şi conducătorii politici care au o legătură specială cu Clubul Bildenberg. În paralel, masoneria îşi instruieşte membrii „spre a dobândi o lipsă de scrupule faţă de problemele naţionale importante.”

De altfel, jurămintele înfricoşătoare pe care le dau masonii în timpul iniţierii lor batjocoresc persoana umană şi împart societatea, pentru că se face deosebire între masonii „cei curaţi” şi oameni cei „nelegiuiţi”, adică toţi ceilalţi oameni, având drept consecinţă eliminarea celor săraci din punct de vedere economic, a ţăranilor, a muncitorilor şi a tuturor negrilor de pe faţa pământului. Dar şi masonii de grade inferioare nu cunosc cele uneltite de masonii de cele mai înalte grade. „Cei neiniţiaţi în gradele superioare masonice sunt victime tragice ale unei înşelăciuni nemaiîntâlnite.”

Aşadar, este lesne de înţeles că argumentul masonilor că rămân creştini ortodocşi fideli dovedeşte ori că ei nu cunosc creştinismul în ansamblul lui, ori că vor să ne înşele. Iar acest lucru se întâmplă deoarece ei nu îşi arată identitatea lor adevărată. De aceea este valabil întru totul şi mereu caracterul ireconciliabil şi incompatibil al calităţii de mason cu cea de creştin ortodox. Aceasta este constatarea tuturor ortodocşilor care s-au ocupat în mod sistematic de problema masoneriei.

Masoneria, socotind şi pe Hristos printre „misticii” ei, urmăreşte de fapt prinderea în capcană a creştinilor, încercând să creeze impresia, desigur celor care nu au o temelie solidă în credinţa creştină că în cadrul ei este păstrat Hristos cel propovăduit de sfinţii noştri. Ceea ce se reuşeşte, însă, este blasfemierea Conducătorului credinţei noastre prin negarea unicităţii şi exclusivităţii Lui în mântuirea omului şi a lumii.

Potrivit vrednicului de pomenire Mitropolit Ambrozie de Elefteroupolis, „iniţierea în masonerie a oricărui creştin ortodox constituie… lepădare de credinţa ortodoxă şi aderarea la o altă religie.”dar şi Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a declarat în anul 1933 că „se cuvine ca fiii credincioşi ai Biserici să se ţină departe de masonerie.”

În acest punct, însă, se comit greşeli foarte grave de către acei ierarhi care, primind pentru Mitropoliile lor daruri şi donaţii băneşti din partea lojilor masonice, promovează şi sprijină activitatea acestora. Scrisorile de mulţumire ale acestor mitropoliţi sunt publicate apoi în revistele masonice şi ele devin astfel cea mai bună publicitate în favoarea masoneriei, cât şi prilej de ademenire a celor membrilor slabi şi neinformaţi ai pliromei (poporului ortodox) care poartă numele lui Hristos.

De altfel, patriarhi şi patriarhii acordă adesea decoraţii şi alte distincţii unor masoni oficiali cunoscuţi. Acest lucru se întâmplă pentru asigurarea, potrivit părerii lor, a sprijinului din partea masoneriei. În esenţă, însă, este vorba de trădarea credinţei noastre celei imaculate şi renegarea lui Hristos şi a Ortodoxiei şi, în acelaşi timp, căderea din vrednicia de cleric şi păstor al trupului eclezial.

Există, însă, şi ceva mai rău. Nu au loc acţiunile cuvenite pentru dezminţirea celor publicate în revistele masonice despre unii clerici ortodocşi care ar fi masoni. Ce alt lucru reuşeşte, însă, această tăcere decât să confirme argumentele masonilor? Şi iată că masoneria, pentru provocarea de impresii, menţionează ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ca fiind membrii ei, dar doar după moartea lor, când nu mai este posibil să mai primească de la cei calomniaţi răspunsul cuvenit.

Este, însă, posibil – şi necesar – ca Bisericile, clericii care sunt prezentaţi de loji ca masoni să dezmintă public şi cu tărie publicaţiile masonice şi pentru reabilitarea memoriei aşa-zişilor clerici masoni, dar şi pentru liniştirea sufletelor credincioşilor şi pentru accentuarea din nou a incompatibilităţii calităţii de mason cu aceea de credincios ortodox.

Vizavi de argumentul masoneriei că un cleric grec celebru a fost iniţiat de curând în gradul al 18-lea şi că au fost înrolaţi în rândurile masoneriei încă alţi trei clerici, cu curaj am declarat că vom depune plângere ca să se dovedească dacă „în afară de satanişti, masonii sunt şi calomniatori ai Bisericii Ortodoxe” şi că vom aduce problema în discuţia Sfântului Sinod al ierarhiei Greciei. Rezultatul a fost acela că masonii au răspuns că „au făcut o greşeală”!

Este, de asemenea, important faptul că Biserica Ortodoxă a luat de mult timp poziţie împotriva masoneriei, subliniind rolul ei întunecat şi caracterul ei anticreştin. Prima condamnare teoretică a masoneriei în cadrul Patriarhiei Ecumenice a avut loc aproape în acelaşi timp cu înfiinţarea lojilor din „Răsăritul nostru (ortodox).” Mărturia unui document aghiorit menţionează publicarea unei scrisori sinodale de condamnare a masoneriei în anul 1745.

De asemenea, anatema (excomunicarea) patriarhală din anul 1793 (patriarhul Neofit al II-lea) îi includea şi pe „adepţi lui Voltaire, pe francmasoni, pe adepţii lui Rossos şi ai lui Spinoza”, adică pe promotorii Revoluţiei franceze. Elogiem de asemenea ierarhia cea venerabilă a Bisericii din Grecia pentru condamnarea oficială în mod repetat a masoneriei (1933, 1968, 1972, 1996, 2014), cât şi pentru broşurile cu textele ei „Către popor” editate de-a lungul timpului (în 1984 şi în 1996) pentru apărarea turmei de boala masonică.

De asemenea, ierarhi din trecut, precum fostul mitropolit Augustin al Florinei şi Ambrozie de Elefteroupolis, au condamnat în mod repetat în cuvintele şi în scrierile lor rătăcirea masonică, apărând turma ortodoxă de pericolul masonic. Exemplul lor îl urmează şi astăzi mulţi Înaltpreasfinţiţi mitropoliţi de-ai noştri, care nu încetează ca prin declaraţii, articole în ziar şi prin cărţile lor să lumineze turma şi întreaga lume ortodoxă.

Dincolo, însă, de informarea continuă a turmei în parohiile noastre este nevoie să fie alcătuită tactica pastorală necesară pentru înfruntarea masoneriei, dar şi pentru acei ortodocşi care au fost atraşi în rândul masoneriei. Nu trebuie să uităm cu rugăciunea este cea mai mare armă a noastră şi în acest caz.

Este nevoie, însă, să se interzică şi participarea celor dovediţi ca fiind masoni activi la Sfintele Taine ale Bisericii, nu numai la Dumnezeiasca Împărtăşanie, dar şi ca naşi la botezuri. De asemenea, o grijă permanentă a preoţilor parohi trebuie să fie informarea catehetică şi sprijinirea acelor familii în care unul din membri aparţine unei loji masonice, pentru abordarea lor creştină.

Însă mult mai energică trebuie să fie atitudinea ierarhiei care păstoreşte Biserica faţă de acei credincioşi care cred că pot să rămână creştini ortodocşi, în pofida înrolării lor în masonerie. Este nevoie ca toţi aceştia să fie informaţi şi catehizaţi, dar mult mai mult aceia care îşi exprimă dorinţa de a părăsi masoneria şi a se întoarce la Biserica Mamă.

Este nevoie ca şi aceştia să fie catehizaţi, pentru că părăsirea trupului eclezial este rod al indiferenţei faţă de adevărul ortodox. Cei ce nu au gustul experienţei ortodoxe cad uşor victime propovăduitorilor tuturor ereziilor şi ai masoneriei. Întoarcerea în Biserică trebuie să se facă prin semnarea unei declaraţii de lepădare de masonerie, aşa cum se întâmplă cu toţi cei care se întorc de la erezii la Ortodoxie.

Cu atât mai mult cu cât masoneria nu este o erezie „creştină”, ci este o panerezie şi o religie satanică, după semnarea scrisorii de lepădare de masonerie este nevoie neapărat să se facă din nou Mirungerea celui întors, dacă fusese iniţiat în oricare dintre gradele masonice. Pe de altă parte, când se dovedeşte clar intrarea unui cleric ortodox în masonerie, caterisirea lui este un imperativ al tradiţiei noastre sinodale, „pentru ca şi ceilalţi să aibă teamă”

Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinţi,
Iubiţi fraţi în Hristos,

Revocarea decretelor în favoarea masoneriei şi desfiinţarea lojelor masonice este datoria fiecărui stat. De asemenea, este nevoie să fie desfiinţată Fundaţia Masonică din Grecia, pentru că apare ca şi fundaţie, în vreme ce din punct de vedere legal s-a abătut de la scopurile înfiinţării sale. Masoneria nu este o „religie cunoscută” (vezi articolul 13, paragraful 2 din Constituţia grecească), iar înfiinţarea Fundaţiei Masonice în Grecia este rodul minciunii şi al înşelării statului, a justiţiei şi a societăţii.

Cu părinteşti binecuvântări,

Mitropolitul SERAFIM al Pireului

luni, 15 septembrie 2014

Pământul se va confrunta cu 100 de ani de lovituri ucigătoare ale asteroizilor, începând cu 2017

Niciun comentariu :
Timp de ani de zile Gregorian Bivolaru a fost ironizat și batjocorit public pentru avertismentul făcut în anii '90 cu privire la pericolul pe care asteroizii îl reprezintă pentru planeta noastră. Oare ce vor mai spune acum acești acerbi calominiatori după publicarea previziunilor de mai jos de către experții NASA?


Experţii avertizează că asteroizii ar putea cădea pe pământ timp de 100 de ani. O centură de asteroizi a fost localizată în spaţiu şi se îndreaptă acum spre partea noastră a sistemului solar.

Un „ucigaş global“ se poate ciocni de pământ până în 2020, ştergând viaţa de pe faţa pământului şi schimbând clima timp de milenii, potrivit „Sunday Express“. 

Predicţiile acestea înspăimântătoare au luat naştere pe fondul datelor date publicităţii de către NASA în care se arăta că peste 400 de impacturi sunt aşteptate între 2017 şi 2113. Datele NASA se bazează pe noi informaţii obţinute de agenţia spaţială în ultimele 60 de zile.

Mulţi dintre asteroizii care vor lovi pământul vor avea un diametru maxim de 100 de metri şi potenţialul de a cauza daune semnificative. Însă oamenii de ştiinţă îngrijoraţi au avertizat şi că spre noi se îndreaptă „un monstru colosal“, un asteroid imens care ameninţă că va lovi pământul în doar şase ani.

Această informaţie vine după ce săptămâna aceasta, profesorul Brian Cox a spus că un asteroid mare cât un autobuz şi numit 2014 EC, a ajuns în luna martie la 61.637 de kilometri de Pământ. Profesorul avertizează că există „un asteroid cu numele nostru pe el“ şi că e doar o problemă de timp înainte ca un asteroid destul de mare „să şteargă“ viaţa de pe suprafaţa Pământului.

Mulţi consideră că un asteroid este responsabil de distrugerea dinozaurilor şi că un asemenea eveniment devastator ne aşteaptă şi pe noi.

Profesorul Bill Napier, un expert astronom de la Universitatea britanică din Buckingham, a declarat că o lovitură a unui asteroid sau a reziduurilor unei comete poate avea efecte devastatoare. 

„Dacă aşa ceva se va întâmpla, depinzând de locul unde va lovi, va afecta viaţa pe pământ. Chimia atmosferică va fi deranjată, mai precis va fi blocată lumina soarelui. Va fi ceva asemănător unui ierni nucleare care poate dura zeci de mii de ani. Aceste comete au 200-300 de kilometri în diametru şi sunt pur şi simplu monştri care pot distruge Pământul. Riscul imediat vine însă de la asteroizii mai mici de un kilometru în diametru. Aceştia sunt cu zecile de mii şi sunt capabili să cauzeze daune la scară regională.  Unul dintre ei a lovit Siberia în 1908 şi, din fericire, nu a lovit o zonă populată. Dacă s-ar fi întâmplat asta în Londra, de exemplu, coliziunea ar fi şters de pe faţa pământului o suprafaţă de peste 150 de kilometri şi zgomotul s-ar fi auzit din altă ţară“, explică Bill Napier.

Profesorul Napier este de părere că Pământul este supus riscului a două tipuri de lovituri: asteroizii, care sunt bucăţi de rocă, şi cometele care sunt mult mai mari şi formate din gheaţă care se sparge în miliarde de bucăţi asemănătoare diamantului în timp ce lovesc Pământul. Deşi anumite comete faimoase, cum este şi Halley, au un risc redus de coliziune, există unele asemănătoare care pot avea efecte catastrofice.

Cometa Swift-Tuttle, descoperită de Lewis Swift pe 16 iulie 1862, şi de Horace Parnell Tuttle pe 19 iulie 1862, va trece pe lângă planeta noastră în anul 4479. „Cometa Halley, care are aproximativ 10 kilometri în diametru, nu trece prea aproape de pământ. Cea mai periculoasă este Swift-Tuttle  care are 27 de kilometri şi trece foarte aproape de Pământ“, explică prof. Napier.

„Cometele sunt corpuri cereşti foarte fragile, formate din gheaţă. Din când în când se prind în gravitaţia unei planete imense şi sunt aruncate spre interior. Această acţiune le poate cauza dezintegrarea. Praful poate bloca lumina soarelui şi am fi martorii unor bombardamente multiple. Acesta nu este un scenariu imaginat. Dacă privim cometele mici, vedem că ele devin un risc important pentru civilizaţia pământului. Chestiile astea zboară pe cer şi există un pericol real acolo, un pericol care nu a fost niciodată studiat în amănunt. Se poate întâmpla în orice moment. Există într-adevăr multe controverse pe acest subiect. Însă, şi mâine ar putea avea loc un dezastru“, conchide prof. Napier pentru „Sunday Express“.
Sursa: Adevărul

duminică, 14 septembrie 2014

Universul este muzică. Interviu cu Vangelis despre societatea actuală, frumusețe, succes și valori

Niciun comentariu :

Interviu cu celebrul compozitor grec Vangelis. Cu o activitate muzicală de peste 50 de ani în care a produs peste 52 de albume, Vangelis este considerat unul dintre cei mai mari compozitori de muzică electronică din toate timpurile.

"Ceea ce avem nevoie astăzi mai mult decât orice altceva este de a investi în frumusețe, pentru că frumusețea este armonie, care apare din haos. Dar noi investim în haos, deoarece haosul este mult mai profitabil decât pacea. Vedeți peste tot în jur, nimic nu este creat pentru frumusețe. De la arhitectură, la artă, la orice... Totul este distrus. Frumusețea este un fel de supapă de siguranță pentru oameni. La fel și muzica. Nu cred că muzica este frumoasă astăzi, muzica este doar un mod de a face publicitate altor lucruri pentru că muzica este foarte puternică, ca forță, și apoi prin muzică, putem promova orice vrem. Când muzica devine un produs iar companiile de înregistrari devin o industrie ... ceva nu este în regulă cu privire la acest lucru."