"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , » Concluziile scrise ale revoluţionarului Marius Mioc în procesul în care alături de Gregorian Bivolaru a solicitat recunoaşterea statutului de colaborator al securităţii pentru Gelu Voican Voiculescu

Concluziile scrise ale revoluţionarului Marius Mioc în procesul în care alături de Gregorian Bivolaru a solicitat recunoaşterea statutului de colaborator al securităţii pentru Gelu Voican Voiculescu

Vă prezentăm în cele ce urmează concluziile scrise ale lui Marius Mioc în procesul în care Gregorian Bivolaru alături de revoluţionarul timişorean au solicitat recunoaşterea statutului de colaborator al securităţii pentru Gelu Voican Voiculescu şi au contestat adeverinţa CNSAS eliberată prin ignorarea recomandării comisiei juridice a acestei instituţii. Strategia lui Gelu Voican Voiculescu în acest dosar a fost de a impiedica desfăşurarea procesului prin tot felul de acuzaţii nefondate la adresa lui Gregorian Bivolaru şi a avocatului acestuia. El a acuzat printre altele că profesorul de yoga ar fi lipsit de discernământ bazându-se pe internarea forţată într-un spital de psihiatrie (acţiune recunoscută de justiţie ca fiind o persecuţie politică a regimului comunist) ce a fost realizată de Securitate în anul 1989.

În acest proces care durează de doi ani, în mod ciudat în ultima şedinţă de judecată s-a schimbat judecătorul, fiind astfel dezvăluite intervenţiile oculte, după ce pîrîtul Gelu Voican Voiculescu făcuse eforturi disperate de a scăpa de primul judecător prin 3 cereri de recuzare, toate respinse. Ulterior schimbării judecătorului au fost 3 amânări ale pronunţării (11, 18 şi 25 septembrie), hotărârea instanţei după aceste manevre de culise fiind în favoarea lui Gelu Voican Voiculescu. Hotărîrea este cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

CONCLUZII SCRISE

Cu privire la cererea pîrîtului Voiculescu Gelu Voican de a se constata lipsa discernămîntului reclamantului Bivolaru Gregorian, solicit respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Chiar dacă reclamantul Bivolaru a fost internat într-un spital psihiatric în anul 1989 (de unde a fost eliberat imediat după revoluţia din decembrie 1989; avînd experienţa condamnării sale anterioare pentru evadare reclamantul a dorit să obţină o hotărîre judecătorească în acest sens), Tribunalul Bucureşti, prin hotărîrea pronunţată în 1 iulie 2011 în dosarul 48765/3/2010 „constată caracterul politic al internării medicale a reclamantului dispuse împotriva reclamantului prin Sentinţa penală nr. 616/1989” (reclamant fiind Gregorian Bivolaru). http://www.tmb.ro/index.php/dosare_ecris?id_dosar=300000000356228

Aşadar, nu există temeiuri pentru a considera că în anul 2010, cînd a fost introdusă această acţiune în justiţie, reclamantul Gregorian Bivolaru ar fi fost lipsit de discernămînt, el avînd de altfel calitatea de inculpat în unele procese penale, ceea ce nu s-ar întîmpla dacă ar fi o persoană lipsită de discernămînt.

Solicit ca, prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa, să admiteţi contestaţia mea, să constataţi calitatea de colaborator al securităţii a pîrîtului Voiculescu Gelu Voican, fiul lui (… – date identificare) şi să obligaţi pîrîţii CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform decontului.

Conform art. 2 din OUG 24/2008 actualizată, colaborator al securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sînt considerate parte a propriului dosar”.

În 1985 pîrîtul Gelu Voican Voiculescu a fost cercetat şi condamnat pentru infracţiuni de drept comun precum înşelăciune în paguba avutului obştesc, fals şi uz de fals. Nefiind aşadar motive politice ale cercetării şi condamnării domnului Voican Voiculescu în 1985, inclusiv informaţiile furnizate de dînsul în cadrul acelei anchete pot fi luate în considerare în prezenta cauză (dar dumnealui a furnizat Securităţii destule informaţii şi în afara anchetei din 1985). Pîrîtul Voiculescu Gelu Voican a furnizat securităţii informaţii despre activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ale mai multor persoane, printre care Gregorian Bivolaru, M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu, caracterizat ca persoană care îl urăşte pe Gregorian Bivolaru), Odalis Perez – cetăţean dominican, cetăţean palestinian.

Gregorian Bivolaru desfăşura activitate yoga, deşi aceasta fusese interzisă de autorităţile comuniste. Tribunalul Bucureşti a constatat în 1 iulie 2011, în dosar 48765/3/2010 la care m-am referit anterior, caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva lui Gregorian Bivolaru prin Sentinţa penală 68/1977, Sentinţa penală 960/1984 şi Sentinţa penală 616/1989. Deci activitatea lui Bivolaru era potrivnică regimului comunist. Printre cei care au dat informaţii securităţii despre dînsul se numără şi pîrîtul Gelu Voican Voiculescu (sînt 2 note informative: vol. I filele 161-169 respectiv filele 170-177; amîndouă notele avînd pe ultima pagină precizarea: „Sursa a furnizat nota în urma sarcinilor şi a discuţiilor purtate” respectiv „Sursa Călugărul a furnizat nota în urma sarcinilor trasate”). [vezi notele informative pe acest blog: linc 1 şi linc 2]

După ce Gregorian Bivolaru a fost arestat de miliţie în 17 aprilie 1984, Gelu Voican Voiculescu, într-o notă adresată securităţii, scrie: „în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”. Doar acest fapt, singur, este îndestulător pentru a trage concluzia că Gelu Voican Voiculescu a colaborat cu securitatea în activităţi de poliţie politică. Practic, pîrîtul sugerează securităţii ca, chiar dacă ancheta – absolut legitimă – a miliţiei, va stabili că G.B. nu a săvîrşit infracţiuni, securitatea să desfăşoare o anchetă suplimentară, pe probleme de „meditaţie transcedentală”. Regimul comunist i-a încălcat lui G.B. şi discipolilor săi dreptul la liberă întrunire şi la exprimarea liberă a opiniilor, fiind nerelevant dacă aceste opinii erau corecte sau nu şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată.

Totodată Gelu Voican Voiculescu a propus securităţii un plan de măsuri pentru compromiterea publică a lui Gregorian Bivolaru, furnizînd şi informaţii cu privire la animozităţi personale pe care G.B. le avea cu alte persoane, pentru ca planul de compromitere să izbutească. A propus de asemenea trimiterea acestuia la muncă forţată („gen săpături”). Fiecare om are dreptul inalienabil să se compromită singur, prin propriile sale acţiuni, dar a propune securităţii acţiuni concrete de compromitere a unei persoane care din motive subiective sau obiective era incomodă pentru regimul comunist, este o acţiune de poliţie politică.

Gelu Voican Voiculescu atrage totodată atenţia securităţii asupra ambiţiilor de realizare profesională a lui G.B. („visează la dobîndirea unei catedre la IEFS”), iar prin caracterizarea tendenţioasă pe care i-o face practic sugerează securităţii să intervină ca aceste ambiţii să nu se realizeze. Chiar şi modesta încadrare în muncă ca paznic de noapte a lui G.B. este demascată ca nepotrivită: „Nu a satisfăcut stagiul militar (…) (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!)”. Sugerarea implicării securităţii (în mod negativ) în cariera profesională şi locul de muncă a lui G.B. reprezintă după părerea mea poliţie politică, mai ales pentru slujbe de tip profesor la IEFS sau paznic de noapte, care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională.

Dacă pîrîtul considera că Gregorian Bivolaru este nepotrivit pentru o catedră la IEFS, se putea adresa conducerii acestei instituţii. Dînsul însă s-a adresat securităţii. Concluzia care se impune: este colaborator al securităţii.

Nu numai Gregorian Bivolaru a fost turnat la securitate, ci şi duşmanul acestuia – M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu). Despre acesta, Gelu Voican Voiculescu informa securitatea în 26.04.1984: „Pt. mersul cercetării ar trebui confruntat cu MSV, fostul său “maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei ar ieşi la iveală multe lucruri.
MSV este un individ şi mai periculos. Este un amestec de bolnav glandular şi impostor. Ţigan, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui [GB]. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal MSV reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, MSV este un veritabil escroc, în raport cu [GB] care chiar crede în ce face.
MSV este în stare să vorbească [neciteţ] într-un ritm rapid, năucind auditoriul.
Din punct de vedere al competenţei este tot atît de nul. Spre deosebire [...] este un cinic, care înşeală cu bună ştiinţă urmărind obţinerea unor importante venituri băneşti.
MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă.
Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa.
Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, MSV fiind singurul concurent a lui [GB].
[GB] este cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet şi un adevărat yoghin, pe cînd MSV este un simulant, un impostor care urmăreşte să înşele credulii şi naivii”. (vol. I filele 167-168)

Informînd securitatea că MSV „este un individ şi mai periculos”, care „bîntuie prin Bucureşti conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă”, dar că este „un simulant, un impostor care urmăreşte să înşele credulii şi naivii”, pîrîtul îndeamnă securitatea să-i limiteze lui MSV şi discipolilor acestuia dreptul la liberă exprimare şi dreptul de întrunire. Practic, îndeamnă ca lui MSV să nu i se mai îngăduie să ţină conferinţe despre diverse subiecte, cum acesta avea obiceiul. Dacă MSV era într-adevăr impostor sau simulant, domnul Voican Voiculescu se putea duce la o conferinţă a acestuia unde să-i dea replica bărbăteşte, în faţa discipolilor. N-a făcut asta, ci a ales să-l demaşte pe acest MSV confidenţial, în faţa securităţii, fără ca cel învinuit să ştie asta.

Plănuirea compromiterii simultane a celor doi adversari – Gregorian Bivolaru şi Mario Sorin Vasilescu – prin stimularea conflictelor dintre ei, este o atingere a dreptului la imagine a celor doi. Una este cînd nişte persoane se compromit singure şi altceva cînd se organizează artificial de către securitate compromiterea lor. Se poate observa că Gelu Voican Voiculescu nu numai că a furnizat securităţii informaţii pe care aceasta le putea folosi împotriva intereselor legitime (liberă exprimare, dreptul la asociere, împlinire profesională, imagine publică) ale unor persoane precum Gregorian Bivolaru sau MSV, dar chiar a avut intenţia ca informaţiile furnizate să fie folosite în acest scop.

Colaborarea pîrîtului cu securitatea datează cel puţin din 1977, cum reiese din notele dactilografiate despre cetăţeni palestinieni (vol. I filele 104-125), ceea ce se coroborează cu afirmaţiile din „Raport cu propuneri de menţinere în contact a numitului Voiculescu Gelu Voican”, unde se spune: „Printre alte sarcini Voiculescu Gelu a fost instruit să continue relaţiile sale cu [nume anonimizat], cetăţean palestinian reprezentant al OEP la Bucureşti, venit în ţară sub acoperire de cetăţean algerian, pentru a-şi da doctoratul” (vol. I fila 128).

În „Nota de analiză în DUI nr. 12582 Călugărul” din 04.07.1979 (vol. I filele 130-134) se afirmă: „În decurs de 6 luni s-au realizat mai multe întîlniri cu cel în cauză sub diferite pretexte şi a furnizat un număr de 22 note de informare privind unele abuzuri şi deficienţe constatate în activitatea de proiectare de la zăcămîntul Roşia Poeni. În ultimile patru luni, datorită încrederii inspirate celui în cauză, acesta apelează tot mai des la unele servicii sau solicită sfaturi în realizarea unor acţiuni (…) Pe lîngă faptul că VOICULESCU GELU a furnizat mai multe materiale informative privind unele aspecte negative din activitatea de proiectare de la Roşia Poeni, în discuţiile purtate cu el am dedus că-l interesează probleme legate de filozofie, literatură, religie, ştiinţe oculte, metafizică şi alte ştiinţe ale spiritului şi şi-a oferit serviciile pentru ca aceste cunoştiinţe ale lui să fie exploatate de către organele de securitate. Despre Paul Goma susţine sus şi tare că a avut intenţia ca după stabilirea legăturii cu toţi adepţii lui Goma să prezinte întreaga acţiune organelor de securitate, iar în prezent solicită sarcini pe linie SLOMR [Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România], cunoscînd nume şi adrese ale unor adepţi ai acestei grupări, menţionînd cu un ton de reproş că dacă nu-l folosim “cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”. Totodată, dacă i se cer informaţii despre unele persoane cu funcţii modeste menţionează că se simte umilit de asemenea sarcini.

Pe lîngă serviciile oferite numitul VOICULESCU GELU a solicitat în mai multe rînduri sprjin pentru rezolvarea unor probleme personale. A solicitat sprijin pentru a obţine mutaţie flotantă în locuinţa geologului Zamfir, a solicitat sprijin pentru ca Liana Radu să fie lichidată şi să nu mai fie angajată în sistemul MMPG-ului [Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei], a mai cerut să purtăm discuţii cu soţia lui, de care este despărţit în fapt pentru a-i cunoaşte intenţiile sau să o intimidăm cu comportamentul soţului său şi repercusiunile asupra acesteia. Pînă în prezent în afară de menţinerea în contact a numitului VOICULESCU GELU au mai fost luate măsuri de “predare” în legătura lt-maj. SUFANA MIRCEA de la securitatea Cîmpeni a I.J. Alba a M.I., căruia VOICULESCU i-a predat mai multe materiale informative, ofiţerul fiind mulţumit de activitatea acestuia.

Se poate observa că pîrîtul îşi folosea relaţiile cu securitatea cu scopul încălcării drepturilor altor persoane, cum e cazul cererii ca o anumită persoană să nu mai fie angajată în unităţi aparţinînd Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei, şi că existau ofiţeri de securitate mulţumiţi de activitatea sa de informator.

Această mulţumire nu era însă unanimă. În rezoluţia pusă pe nota de analiză din 26.03.1980 (vol. I fila 144) se spune: „se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate” [vezi documentul (linc)]. Va exista cel puţin încă o confirmare despre cît de gură spartă (deci nevrednic de încredere) e Gelu Voiculescu pentru securitate: convorbirea telefonică pe care pîrîtul a avut-o în 17.07.1984 – convorbire interceptată de securitate. Conform transcrierii convorbirii (realizată de securitate), pîrîtul se laudă că „el nu este colaborator al miliţiei, ci al securităţii, ceea ce e cu totul altceva” (vol. 6 fila 354) [vezi documentul (linc)]. În ciuda existenţei unor securişti precum lt-maj. Sufana Mircea care se declarau satisfăcuţi de informatorul Voiculescu, în general securitatea n-a avut încredere în acesta.

OUG 24/2008 consideră relevant pentru calitatea de colaborator al securităţii furnizarea de informaţii acesteia, nefiind o condiţie necesară ca Securitatea să fi manifestat încredere faţă de respectivul colaborator.
În 24 septembrie 1985 pîrîtul furnizează informaţii despre cetăţeanul dominican Odalis Perez (vol. I filele 236-240), relatînd despre cercul de cunoscuţi şi prieteni ai acestuia, inclusiv despre persoanele cu care întreţine relaţii intime (încălcarea dreptului la viaţă personală). Ar putea exista scuza că relatările au fost furnizate cînd era anchetat pentru înşelăciune în paguba avutului obştesc, dar acea anchetă n-a avut caracter politic, ci de drept comun.

În concluzie, pîrîtul a dat Securităţii informaţii despre activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (înfiinţarea de cercuri yoga fiind o astfel de activitate în condiţiile interzicerii acelor cercuri de către regim; deasemenea ţinerea de conferinţe pe diferite subiecte), vizînd prin aceste informaţii să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, precum dreptul de liberă exprimare, dreptul de asociere, dreptul de întrunire, dreptul de împlinire profesională, dreptul la imagine, dreptul la viaţă personală. Faptul respectiv a fost sesizat de altfel chiar şi de Direcţia Juridică a CNSAS, care în avizul ei se pronunţă pentru stabilirea calităţii de colaborator al securităţii pentru domnul Voican Voiculescu [vezi documentul (linc)]. E vorba aici de o constatare care nu implică nici un fel de incriminare, fiind de notorietate faptul că în statul român securiştii şi colaboratorii acestora se bucură de stimă şi apreciere la nivel înalt.

Sursa: Blogul lui Marius Mioc

Vă recomandăm pe aceeaşi temă şi:
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Filmul „În căutarea Adevărului” – Sophrozin studio, 2009
Cartea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii ’80” - Gabriel Andreescu, Editura Polirom 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

-->