Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

miercuri, 29 februarie 2012

Sentinţa prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi internării psihiatrice forţate ale lui Gregorian Bivolaru înainte de 1990

Un comentariu :
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A III-A CIVILĂ DOSAR NR. 48765/3/2010 SENTINŢA CIVILĂ NR. 1271 ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.07.2011

Reprezentantul Ministerului Public — Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este reprezentat de procuror Ioana Pavel.

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile de faţă privind pe reclamantul Bivolaru Gregorian în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect acţiune Lg.221/2009.

Dezbaterile în fond şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc la termenul de judecată din date de 30.06.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care fac parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 01.07.2011, când a hotărât următoarele:

T R I B U N A L U L

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalui Bucureşti-Secţia a III a Civilă, la data de 11.10.2010, sub nr. 48765/3/2010, reclamantul Bivolaru Gregorian a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate următoarele:
  1. caracterul politic al condamnării, în temeiul art. 1 alin. 3 şi 4, art. 4 din Legea nr. 221/2009, dispuse prin: sentinţa penală nr. 68/20.01.1977 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 7 Bucureşti în dosarul nr. 192/1977; sentinţa penală nr. 960/28.09.1984 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a Municipiului Bucureşti în dosarul nr. 5514/1984 ( definitivă prin decizia penală nr. 2313/09.11.1984 pronunţată de către Tribunalul Municipiului Bucureşti-Secţia I a Penală în dosarul nr. 4766/1984)
  2. caracterul politic al măsurii administrative dispuse faţă de reclamant, în temeiul art. 4 alin.2 din Legea nr. 221/2009, care a constat în dispunerea internării într-un institut medical de specialitate prin sentinţa penală nr. 616/19.08.1989 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 5565/1989 ( rămasă definitivă prin decizia penală nr. 892/30.08.1989 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 2130/1989)
  3. obligarea pârâtului la plata a câte 10.000 de euro pentru fiecare condamnare şi măsură administrativă dispusă împotriva sa, pe nedrept, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, conform dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. a pct. 1 din Legea nr. 221/2009.
Reclamantul a solicitat, totodată şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada regimului comunist, a fost arestat, torturat, discreditat moral şi i s-au adus acuzaţii pe nedrept, acestea din urmă constituind baza condamnărilor pentru infracţiunile de drept comun la care a fost supus şi care, în realitate, erau un paravan pentru exercitarea opresiunilor politice împotriva sa. Reclamantul a mai arătat că prin exprimarea propriilor convingeri (opţiunea de a practica Yoga, respectiv continuarea practicii Yoga după ce aceasta a fost interzisă) a venit în contradicţie cu ideologia regimului comunist care se opunea oricărei forme de emancipare umană ( spirituală, morală, culturală) prin: control strict, teroare, oprimarea celor care ieşeau din tiparele ideologiei comuniste, îngrădirea drepturilor de exprimare, de liberă comunicare şi liberă asociere între persoane. Ca o consecinţă a acestui fapt, reclamantul arată că a fost, în mod repetat, bătut cu bestialitate şi torturat.

De asemenea, reclamantul a arătat că a intrat în vizorul securităţii încă din anul 1972 datorită corespondenţei cu Mircea Eliade, an în care a fost realizată de către organele de securitate prima percheziţie în locuinţa sa, ocazie cu care i s-au confiscat o mulţime de conspecte pe care le făcuse, în urma studiului la diferite biblioteci din Bucureşti, precum şi mai multe cărţi de Yoga şi fenomene paranormale pe care le obţinuse cu mari eforturi.

Datorită acelei corespondenţe, a fost anchetat de organele Securităţii Statulului, la sediul securităţii din strada Eforie, de peste 7 ori, iar în cadrul acestor anchete i s-a pus în vedere să înceteze corespondenţa cu Mircea Eliade, care era considerat „duşman al poporului", fiind avertizat, că dacă nu se va potoli, va ajunge la închisoare pentru „atitudine duşmănoasă la adresa orânduirii sociale".

Reclamantul învederează că datorită faptului că avea dosar la securitate, i-a fost foarte dificil să se angajeze, fiindu-i refuzată constant, angajarea în diferite locuri, de multe ori, cei de la securitate, fiind cei ce interveneau şi cereau în mod expres să nu fie angajat deoarece spuneau că este un personaj periculos (cu titlul de exemplu indică momentul când a dorit să se angajeze la Institutul de Arhitectură, pe un post de bibliotecar).

Un alt abuz la care a fost supus în perioada comunistă, pe lângă numeroasele percheziţii şi anchete, a fost confiscarea numeroaselor cărţi, unele dintre ele rare, ce aparţineau domeniului Yoga, filosofiei orientale şi altor ştiinţe conexe ( după revoluţie i s-au restituit două camioane de cărţi, însă multe dintre ele au fost distruse). În considerarea acestui abuz, învederează că la acea vreme se făceau eforturi şi sacrificii considerabile pentru procurarea acelor cărţi deoarece pe de o parte, în România nu se publica aproape nimic în legătură cu domeniile menţionate, iar pe de altă parte cărţile de acest gen, care se aflau în gestiunea diferitelor biblioteci din Bucureşti (Biblioteca Centrală de Stat, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei) erau puse de Regim la Fondul Secret.

Pe acelaşi considerent, reclamantul arată că în anul 1977 a fost tracasat, acuzat şi în cele din urmă condamnat pentru deţinere şi răspândire de material obscen ( faptă prevăzută de art. 325 Cod Penal) prin sentinţa penală nr. 68/20.01.1977, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 7 Bucureşti în dosarul nr.192/1977, la un an închisoare, pedeapsă pentru care a fost graţiat în întregime, ca urmare a Decretului de graţiere nr. 222/05.07.1976.

Adevărata persecuţie împotriva sa a început în anii 1980 şi a avut legătură, cu ceea ce a fost numit ca fiind „ Afacerea Meditaţia Transcedentală". Mai arată că domnul Nicolae Stoian, cetăţean francez de origine română, care a fost iniţiatorul grupării Meditaţie Transcedentală din România, a considerat că era pregătit şi a dorit să-l formeze, ca profesor de Meditaţie Transcedentală, în Elveţia, urmând a prelua această grupare şi să o coordoneze în România, după plecarea lui Nicolae Stoian din ţară.

Datorită faptului că era s-a considerat de către organele de securitate că, la nivelul anului 1982 era deja şeful grupării M.T. din România, era considerat cel mai periculos om din România şi a fost ţinut la arest timp de 3 zile, în timpul anchetei din 1982, la sediul securităţii din str. Rahova, în perioada arestării fiind pus să dea tot felul de declaraţii şi fiind ameninţat cu întocmirea unui dosar penal. Din planul opresiv al organelor de securitate de a intimida au făcut parte şi tehnicile acestora de luare a declaraţiilor: de multe ori îi erau puse în faţă declaraţii deja bătute la maşină, care consemnau lucruri neadevărate, ce îi erau atribuite cu scopul de a-l incrimina. Deoarece refuza să semneze acele declaraţii, reclamantul învederează că era bătut cu sadism şi sălbăticie, până leşina, moment când era udat şi fie ancheta continua ( fiind bătut mai blând) fie era trimis în celulă.

După patru luni de arest, prin rechizitorul Procuraturii Municipiului Bucureşti întocmit la 20.08.1984 s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea faptelor prevăzute de art. 94 din Legea nr. 3/1974 ( difuzarea ilegală a unor publicaţii cu caracter mistic) de art. 281 Cod Penal ( exercitarea fără drept a profesiei de instructor de Yoga) şi art. 325 Cod Penal ( răspândirea de material obscen).

Prin sentinţa penală nr. 960/28.09.1984, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 5514/1984 a fost condamnat pentru evadare la un an şi şase luni închisoare, întrucât pentru celelalte capete de acuzare intervenise amnistia, conform art. 1 din Decretul nr. 290/1984.

Deoarece era considerat un om foarte periculos, pe toată perioada detenţiei, a fost ţinut într-o celulă specială, cu lanţuri la picioare care cântăreau 6-7 kg. Deşi potrivit dispoziţiilor codului penal din acea vreme, reclamantul ar fi putut să fie eliberat după executare a jumătate din pedeapsă pentru bună purtare, organele de securitate au hotărât că era necesar să rămână în închisoare.

Ulterior, în anul 1989, a fost din nou arestat şi dus în arestul securităţii, unde a fost bătut şi torturat, pentru săvârşirea unor „ infracţiuni ,, de drept comun. Cum dosarul nu era consistent, nici de această dată, într-una din zile, colonelul Ghe. Vasile (care fusese deranjat de evadarea din 1984 deoarece îşi ratase avansarea în gradul de general) l-a chemat şi i-a comunicat că va fi trimis la spitalul de psihiatrie de la Poiana Mare, fiind de notorietate faptul că, una dintre metodele de exterminare a disidenţilor politici, folosită de către organele de securitate din perioada comunistă, era internarea acestora, cu forţa, în spitalele de psihiatrie, unde urmau să fie trataţi ca nişte reali bolnavi psihici şi cărora li se administra medicaţie aferentă unor astfel de boli grave, administrarea acestui tratament, în mod nejustificat, determinând anihilarea psiho-mentală completă a opozantului.

Urmare a discuţiei cu colonelul de securitate, Ghe. Vasile i s-a efectuat o expertiză, care în realitate a fost o înscenare grotească şi care a concluzionat că ar avea „ discernământul pierdut ,, iar prin sentinţa penală nr. 616/19.08.1989 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 5565/1989 s-a dispus internarea sa medicală, într-un institut de specialitate până la însănătoşire.

În concluzie, reclamantul apreciază că atât prin sentinţele de condamnare cât şi prin măsura internării medicale care au avut un evident substrat politic, i-au fost încălcate libertatea de gândire şi de conştiinţă, drept fundamental reglementat şi de art. 9 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi care nu poate forma obiectul unor restrângeri în afara situaţiilor prevăzute de lege.

Însăşi dispoziţiile legale din acea perioadă, prevedeau dreptul la libertatea gândirii, în contextul în care România, prin Decretul nr. 212/1974 a ratificat Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice care garanta printre altele şi libertate de gândire.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 aşa cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.

În dovedirea cererii, reclamantul a arătat că înţelege să se folosească de lucrarea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii 1980" scrisă de dl. Gabril Andreescu precum şi de proba testimonială, solicitând a fi audiaţi, în calitate de martori: Ambăruş Gabriela, Ambăruş Mihaela, Mîrtz Eugen şi Petru Groza.

Prin precizarea verbală din data de 10.02.2011, apărătorul reclamantului a înţeles să precizeze că alături de temeiul de drept invocat prin acţiunea introductivă invocă şi art. 998 - 999 C civ, prevederile Pactului Internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 1948.

La data de 6.04.2011, pârâtul a depus note de şedinţă prin care a solicitat respingerea capetelor 1 şi 2 din acţiune cu motivarea că măsurile luate împotriva reclamantului şi condamnările penale suferite nu se încadrează în măsurile arătate explicit în art. 3 din Legea nr. 221/2009.
A fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.02.2011, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul 3 de cerere formulat în baza art.998-999 Cod civil referitor la acordarea de daune reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată:

1. Situaţia de fapt

Din întregul material probator administrat în cauză, înscrisuri şi declaraţii de martori, rezultă că autorităţile statului comunist în perioada 1970 - 1989 au supus reclamantul la o serie concertată de măsuri de supraveghere din partea organelor de securitate (filaj, investigaţii, percheziţii, interceptări telefonice, interceptarea corespondenţei, reţele informative, etc), dar şi a unor condamnări penale, privare de libertate, confiscări ilegale, internare medicală, pentru modalitatea în care acesta din urmă a înţeles să îşi exprime propriile convingeri şi idei prin îngrădirea unor drepturi fundamentale, precum libertatea de gândire, de exprimare, de asociere, libertatea de mişcare şi siguranţă, dreptul de a nu fi supus unor tratamente inumane şi degradante, dreptul la inviolabilitatea domiciliului şi a corespondenţei.

Instanţa urmează să analizeze cronologic sancţiunile penale aplicate acestuia, precum şi măsurile operative luate de către organele de securitate împotriva reclamantului pentru a putea stabili dacă aceste măsuri se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009.

Astfel cum rezultă din planul de măsuri nr. 161/8.02.1979, instanţa constată că primele măsuri iniţiate de către organele de securitate împotriva reclamantului au debutat în 1970 - 1971, perioadă în care „a fost lucrat prin dosar de verificare pentru relaţii suspecte cu cetăţeni străini, deţinere de materiale pornografice şi cu conţinut tendenţios şi intenţii de rămânere ilegală în străinătate".

Acţiunile întreprinse împotriva reclamantului stabilite prin acelaşi plan de măsuri sunt ample - de la recrutarea unui informator din rândul anturajului numitului Gregorian Bivolaru, de la locul de muncă, familie, apropiaţi, instalarea unor mijloace de interceptare la domiciliul acestuia, interceptarea corespondenţei, percheziţie secretă la domiciliu. (filele 172 - 174).

Reclamantul a fost avertizat direct de către organele de securitate şi de către cele politice asupra necesităţii de a înceta corespondenţa cu diverşi cetăţeni străini sau publicaţii occidentale cu scopul de a obţine diferite materiale yoga şi de a renunţa la atitudinea sa tendenţioasă la adresa regimului comunist. (a se vedea nota raport din 1974 - fila 176).

În concret, reclamantului i se reproşa de către organele de securitate faptul că a întreţinut „relaţii suspecte cu cetăţeni străini, a deţinut materiale pornografice şi cu conţinut tendenţios, având intenţia de a rămâne ilegal în străinătate, că a atras adepţi prin răspândirea de fiţuici, scrisori, apeluri către ambasadele străine (fila 188, 191, 203), a făcut comentarii duşmănoase cu privire la asigurarea secretului corespondenţei în ţară," (fila 179) că „practică yoga şi studiază ştiinţe oculte, parapsihologia filosofia" (fila 183), „îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul de viaţă din România", „are o activitate mistică, ideologia sa fiind apropriată de a cea a curentului hippyes" (fila 184), „menţinerea unei atitudini negative la locul de muncă cu consecinţe asupra planului de producţie, a capacităţii de muncă a celor care desfăşoară activitate, (fila 203 ş-u), etc.

În raportul din 8.02.1972 se concluzionează că „deşi nu se conturează o activitate infracţională concretă, activitatea desfăşurată de numitul Gregorian Bivolaru îmbracă un caracter necorespunzător" (fila 185).

Prin sentinţa penală nr. 68/20.01.1977 pronunţată în Dosarul nr. 192/1977 a Judecătoriei Sectorului 7 Bucureşti, s-a dispus graţierea numitului Gregorian Bivolaru pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 325 Cod penal, deţinerea de materiale pornografice, dispunându-se în acelaşi timp şi confiscarea tuturor materialelor obscene deţinute de către inculpat.

În anul 1979 s-a deschis de către organele de securitate un alt dosar de urmărire informativă împotriva numitului Gregorian Bivolaru „semnalat cu manifestări ostile la adresa regimului socialist din România în timpul unor evenimente politice interne şi internaţionale.,, (fila 171 -174).

În anul 1983 s-a deschis un dosar de urmărire informativă împotriva numitului Gregorian Bivolaru cu motivul că acesta este un adept al sectei mistico religioase ilegale Meditaţia Transcendentală. Metodele utilizate pentru a dezavua activitatea pretinsă ilegală a acestuia au fost numeroase, astfel cum rezultă din Raportul nr. 132/13.10.1984 emis de Ministerul de Interne - Departamentul Securităţii Statului (fila 151 s.u) - reţea informativă, filaj, investigaţii, organizare de flagrant delict, arestare la data de 17.04.1984, percheziţii.

Finalitatea urmărită de autorităţile comuniste a fost aceea „de a destrăma anturajul format în jurul numitului Gregorian Bivolaru şi de a preveni activităţile similare."
Se arată în acest raport că în perioada 1982 - aprilie 1984 reclamantul ar fi organizat şi condus cursuri de yoga cu un număr de şapte grupuri, iar cu ocazia acestor şedinţa s-ar fi propagat idei nocive şi o variantă erotică de yoga „de natură să anihileze influenţa educativă a culturii şi ştiinţei incompatibile cu normele de convieţuire socială şi cu morala socialistă."

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare s-a dispus confiscarea unui număr impresionant de materiale tipărite, inclusiv diapozitive, videocasete, aparatură electronică, foto şi video.

În perioada arestului dispus împotriva reclamantului acuzat de săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii prevăzut de art. 281 Cod penal, răspândirea de materiale obscene prevăzut de art. 325 Cod penal, difuzarea fără autorizaţie legală a unor publicaţii - art. 94 din Legea nr. 3/1974, reclamantul a evadat la data de 13.07.1984.

Prin sentinţa penală nr. 960/ 28.09.1984 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost condamnat numitul Gregorian Bivolaru la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 269 Cod penal, reţinându-se faptul că în timp ce se afla în arest preventiv în baza unui mandat de arestare emis de Procuratura Mun. Bucureşti în ziua de 13 iulie 1984 a evadat de sub escortă fiind prins şi încarcerat în ziua de 15 iulie 1984.

Prin ordonanţa nr. 769 a Procuraturii Mun. Bucureşti din 20 august 1984 s-a dispus confiscarea materialelor identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, materiale tipărite, inclusiv diapozitive, videocasete, aparatură electronică, foto şi video.

Autorităţile statului comunist prin Departamentul Securităţii Statului au adoptat la 2.02.1988 un „Plan de măsuri pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activităţilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea sectei ilegale Meditaţia Transcendentală. În cadrul acestui plan de măsuri de arată că începând cu anul 1981 au fost identificate 366 de elemente care au aderat la sectă, fiind grupate în diferite categorii de la cei urmăriţi informativ până la persoane atrase la colaborare cu organele de securitate.

Cu privire particulară asupra numitului Gregorian Bivolaru se arată că este un „element fanatic care cu toate măsurile de descurajare întreprinse - avertizare, arestare, condamnare, a continuat să desfăşoare o intensă activitate de proliferare, reuşind să atragă numeroşi prozeliţi." În cadrul aceluiaşi plan de măsuri, se indică faptul că „sub influenţa propagandei nocive şi antisociale din Occident, au fost semnalate preocupări pentru practicarea unor exerciţii având la bază preceptele yoga," propunându-se ca organele de securitate să acţioneze mai ofensiv şi cu fermitate pentru destrămarea şi neutralizarea încă din faza incipientă a activităţilor acestor grupuri, în baza unor măsuri concrete luate în plan naţional şi chiar internaţional.(fila 15 - 21).

Prin sentinţa penală nr. 616/19.08.1989 pronunţată în Dosarul nr. 5565/1989 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus internarea medicală a numitului Gregorian Bivolaru apreciindu-se faptul că acesta este bolnav psihic prezentând pericol pentru societate. În cuprinsul considerentelor s-a arătat că la 17.08.1989 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Gregorian Bivolaru, luându-se în mod provizoriu măsura de siguranţă a internării medicale. S-a mai arătat faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru răspândirea de materiale obscene prevăzută de art. 325 Cod penal, difuzare fără autorizaţie a unor materiale destinate a fi folosite ca mijloace de informare publică prevăzută de art. 94 rap. la art 69 şi art. 99 din Legea nr. 3/1974 şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 Cod penal.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 774/26.12.1989 pronunţată în dosarul nr. 3577/1989 pronunţată de către Judecătoria Băileşti, Dolj, s-a admis cererea formulată de către Spitalul Poiana Mare şi s-a dispus înlocuirea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 114 Cod penal cu măsura obligării la tratament medical.

2. Aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
Potrivit art. 4 alin 1 din Legea nr. 221/2009, persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Alineatul 2 prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

În prezenta cauză condamnările penale pronunţate împotriva reclamantului şi măsura internării medicale nu se încadrează în categoria celor enumerate de Legea nr. 221/2009 ca având caracter politic potrivit art. 1 respectiv art 3 din lege.

Urmează a se stabili dacă, astfel cum indică art. 4 alin 1 şi 2, faptele pentru care reclamantul a fost condamnat în baza sentinţei penale nr. 68/1977, respectiv prin sentinţa penală nr. 960/1984 precum şi măsura internării medicale dispuse prin sentinţa penală nr. 616/1989 au urmărit „unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare", conform art. 1 alin 3 din Legea nr. 221/2009. Art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999 prevede că reprezintă „infracţiuni săvârşite din motive politice, infracţiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politica;
b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta;
c1) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială."
Tribunalul constată coroborând înscrisurile de la dosar cu proba testimonială administrată în cauză faptul că sancţiunile penale aplicate reclamantului prin sentinţele penale sus menţionate erau menite să reprime nu atât activitatea infracţională a acestuia ci comportamentul reclamantului perceput de autorităţile comuniste ca fiind unul periculos prin aceea că nu cadra cu doctrina totalitaristă. În acest sens tribunalul subliniază cele menţinute în raportul secret din 8.02.1972 în care se arată că „deşi nu se conturează o activitate infracţională concretă, activitatea desfăşurată de numitul Gregorian Bivolaru îmbracă un caracter necorespunzător" (fila 185).

Alegerea reclamantului de a avea un anumit set de valori, concepţii, idei, practicarea yoga au fost percepute ca sfidând politica oficială de stat din perioada comunistă tocmai prin aceea că reclamantul prin comportamentul său înţelegea să îşi exercite o serie de drepturi fundamentale, aparent recunoscute şi prin legislaţia comunistă, dar în fapt îngrădite în mod sistematic mai ales prin controlul exercitat, ca în prezenta cauză, de organele de securitate.

În baza art 4 alin 1 şi 2 din Legea nr 221/2009 coroborat cu art. 2 din OUG nr 214/1999, tribunalul nu este chemat să procedeze la rejudecarea cauzelor penale finalizate prin sentinţele penale nr. 68/1977, sentinţa penală nr. 960/1984 respectiv sentinţa penală nr. 616/1989, ci doar trebuie să verifice scopul faptelor pentru care reclamantul a fost condamnat, indiferent de calificarea juridică dată de instanţele de judecată în acea perioadă, cu atât mai mult cu cât este de notorietate istorică faptul ca în acea perioadă multe din procedurile penale erau menite nu atât să pedepsească încălcarea unor norme de drept comun, cît să sancţioneze indirect fronda la adresa regimului totalitar prin anihilarea sau discreditarea celor care susţineau alte valori şi principii decât cele ale regimului.

Din întreg materialul probator administrat rezultă că reclamantul prin comportamentul său care a făcut obiectul unei continue supravegheri din partea organelor de securitate în perioada 1970 -1989, precum şi a unor investigaţii penale din partea organelor de cercetare penală finalizate prin sentinţele sus menţionate urmărea să îşi exercite o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale - în principal, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi întrunire paşnică, dreptul la integritate fizică şi la inviolabilitatea corespondenţei şi a domiciliului.

Tribunalul subliniază că perioada îndelungată, amploarea, caracterul sistematic al măsurilor luate de organele de securitate împotriva reclamantului în perioada 1970 - 1989 de măsuri de supraveghere din partea organelor de securitate (filaj, investigaţii, percheziţii, interceptări telefonice, interceptarea corespondenţei, reţele informative, privare de libertate, confiscări ilegale, internare medicală) modalitatea în care condamnările penale interveneau tocmai pentru sancţiona comportamentul reclamantului prin care acesta îşi exercita o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale, prin promovarea unor valori specifice pluralismului şi societăţii democratice, dar care nu cadrau cu sistemul comunist, reprezintă elemente importante pentru a constata îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 alin 1 din OUG nr. 214/1999.

Instanţa de judecată constată că în procesul de condamnare oficială a comunismului, concretizat în plan legislativ prin adoptarea unor acte normative cu caracter reparatoriu (Decretul Lege nr.118/1990, OUG nr. 214/1999, Legea nr.221/2009) s-a subliniat în urma cercetării ştiinţifico - istorice, că printre politicile criminale ale regimului s-a numărat şi „persecuţia minorităţilor etnice, religioase, culturale ori de orientare sexuală; persecutarea minorităţilor de gândire de la Asociaţia Teosofică Română în anii 1950 şi până la prigonirea mişcării Meditaţiei Transcendentale în anii 1980. De-a lungul întregii sale existenţe, regimul a urmărit să suprime orice expresie veritabilă a libertăţii de gândire." (Raport final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, fila 636). În cadrul aceluiaşi document s-a concluzionat faptul că „regimul comunist din România, un sistem totalitar de la înfiinţare şi până la prăbuşire, a fost unul bazat pe încălcarea constantă a drepturilor omului, pe supremaţia unei ideologii ostile societăţii deschise, pe monopolul puterii exercitat de un grup restrâns de indivizi, pe represiune, intimidare şi corupţie."

Pe cale de consecinţă, având în vedere îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 alin 1 şi 2 coroborat cu art. 1 alin 3 din Legea nr. 221/2009 şi art. 2 alin. 1 lit. b şi d, art. 3 lit. b din OUG nr. 214/1999, tribunalul va admite în parte acţiunea şi va constata caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr. 68/1977, sentinţa penală nr. 960/1984, precum şi caracterul politic al măsurii internării medicale a reclamantului dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr. 616/1989.

3. Asupra cererii de acordare de despăgubiri
În ceea ce priveşte capătul de cerere relativ la acordarea de despăgubiri întemeiat pe prevederile art 998 - 999 Cod civil, având în vedere soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune admisă de instanţă prin încheierea din 10.02.2011, va respinge ca fiind prescris capătul de cerere privind acordarea daunelor formulate în temeiul art. 998 Cod Civil.

În ceea ce priveşte temeiul de drept indicat prin cererea introductivă, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, tribunalul subliniază faptul că prin Decizia nr. 1385/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 Curtea Constituţională a României a stabilit cu putere obligatorie că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora potrivit cu care „(1) Orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:"

Pentru a decide astfel, Curtea Constituţională a reţinut că „în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, şi anume, pe de o parte, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, iar, pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989."

De asemenea, Curtea a reţinut că „potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, "Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern [...]", iar art. 6 alin. (1) - "Conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative" prevede că reglementările cuprinse în actul normativ "trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativa a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementarilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte".

În acest context, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 ,,nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă, bazându-se doar pe afirmaţia din Expunerea de motive a Legii, în sensul că "pot exista situaţii în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de către Decretul-lege nr. 118/1990 să nu fie suficiente în raport cu suferinţa deosebită." Aşa cum a arătat Curtea, aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacţia morală a recunoaşterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului, comise în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferinţa persoanelor persecutate. Prin urmare, s-a apreciat că reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată.

Totodată, textul art. 5 alin. 1 lit. a, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă şi regulile referitoare la precizia şi claritatea normei juridice. Astfel, lipsa de claritate şi previzibilitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din Legea nr. 221/2009 a condus la aplicarea incoerentă a acestora, instanţele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă şi nerezonabilă.

Chiar daca prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 s-au introdus nişte criterii minime de acordare a despăgubirilor, şi anume durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a constatat că acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară şi previzibilă.

Principiul legalităţii presupune, de asemenea, existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000 în Cauza Beyeler contra Italiei, Hotărârea din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei şi alţii contra Greciei, Hotărârea din 8 iulie 2008 în Cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei).

Curtea a observat că „în materia reparaţiilor trebuie să existe o legislaţie clară, precisă, adecvată, proporţională care să nu dea naştere la interpretări şi aplicări diferite ale instanţelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării drepturilor omului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această problemă a legislaţiei incoerente şi ineficiente a României în materia restituirilor a fost menţionată şi de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 9 decembrie 2008, în Cauza Viasu împotriva României. Cu acel prilej, Curtea a constatat ca Legea nr. 1/2000 a suferit atât de multe modificări ca număr şi conţinut, încât precizia şi previzibilitatea cerute de noţiunea de "legalitate" au fost grav atinse."

Faţă de această situaţie de fapt, în lumina Deciziei nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale văzând şi prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţie potrivit cu care „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept", tribunalul apreciază că acest capăt de cerere este neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Respinge ca fiind prescris capătul de cerere privind acordarea daunelor formulate în temeiul art. 998 Cod Civil.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Bivolaru Gregorian, cu domiciliul procesual ales la avocat Mihaela Mîţu, în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.
Constată caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr. 68/1977, sentinţa penală nr. 960/1984.
Caracterul politic al măsurii internării medicale a reclamantului dispuse împotriva reclamantului prin sentinţa penală nr. 616/1989.

Respinge ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01.07.2011.


Recomandări:
Sentinţă neschimbată: Gregorian Bivolaru este nevinovat! Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul parchetului în cazul profesorului de yoga
Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite (1)
Gabriel Andreescu, „Reprimarea mişcării Yoga în anii `80”, Polirom – 2008
Gabriel Andreescu, „Dimensiunea culturală a cazului Bivolaru - Dificultatea intelectualilor de a fi simpatetici cu victima”; Revista „Altitudini. Cultură & Societate”, Anul I, nr. 1, Martie 2006, Pagina 48 - Rubrica “Ultima pagină”
Filmul documentar „MISA şi Gregorian Bivolaru, În căutarea Adevărului” – 2010
Gregorian Bivolaru, un Jan van Helsing al României

miercuri, 22 februarie 2012

Atacul impotriva MISA din martie 2004 a fost opera francmasoneriei! Sa enumeram cativa dintre masonii avand atunci functii importante in stat

Niciun comentariu :
In cele ce urmeaza vom enumera cativa dintre masonii cu functii importante in cadrul Puterii, functii din care au implicat statul roman in abuzivul razboi juridico-mediatic inscenat impotriva MISA in martie 2004. Un amanunt semnificativ al imensei inscenari este faptul ca descinderile considerate cea mai mare operatiune a politiei de dupa 1989 nu s-au soldat cu nici o arestare (desi circa 100 de persoane au fost sechestrate mai multe ore si talharite de catre jandarmi in casele in care locuiau) si fara a fi probata vreuna dintre acuzatiile aruncate in mod manipulativ catre presa. De aceea a fost necesara inscenarea ulterioara de la granita si apoi aparitia subita a altor acuzatii, cu totul altele decat cele emise inital.

Lista de mai jos nu este o lista exhaustiva (completa) nici cu masonii care au participat direct la actiuni si nici cu actiunile lor impotriva MISA. Este vorba insa de o enumerare reprezentativa a celor care au actionat la ordin pentru a-l anihila pe Gregorian Bivolaru si pentru a dezmembra organizatia sa. Aceasta actiune razbunatoare se datoreaza cartilor, conferintelor si actiunilor spirituale de dezvaluire si neutralizare a maleficei organizatii mondiale a francmasoneriei.

Vom reveni cu o lista mult mai pe larg comentata a masonilor din presa care au participat la campania de instigare, calominiere, compromitere publica a yoghinilor si de acoperire a abuzurilor autoritatilor statului.

ADRIAN NĂSTASE - Prim Ministru al României
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 12
- Cavaler al Ordinului Militar de Malta din 1990
- Adrian Năstase, a avut un rol important în “renaşterea Francmasoneriei române” după 1989, “mişcare în care a fost direct implicat ca ministru de externe în 1990” - ScottishRite Journal - august 2003 articol preluat de revista "Forum masonic"
- A declarat masoneria asociaţie de utilitate publică
Statutul de "asociaţie de utilitate publică" aduce cu sine numeroase avantaje materiale, cum ar fi dreptul de a obţine finanţări de la bugetul de stat, terenuri şi imobile în regim preferenţial.
- Antonie Iorgovan declara in 2006: “Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând - masoneria şi în ultimul rând - infracţionalitatea." Vezi si Masoneria - paravan la mafie si crima organizata
Iorgovan a declarat atunci un război făţiş masoneriei: "Ori eu, ori ei. Am constituit consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Dacă debarcarea lui Năstase nu este urmată şi de alte debarcări, nu am făcut nimic. Gaşca pătaţilor, aşa cum îi spun eu, ar fi bine să-şi pregătească glonţul pe ţeavă, că numai aşa mă vor putea opri. Ar trebui să-şi anunţe killerii că de acum încolo va fi care pe care".
- La ordinul lui direct al lui Adrian Năstase, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, a coordonat echipele de procurori la anchetele si descinderile abuzive impotriva MISA, din martie 2004. Bălan era unul dintre apropiatii procurorului Victor Ponta care devenise un colaborator al lui Năstase.

ION ILIESCU - Preşedintele României
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 211
- Ion Iliescu a făcut parte din masonerie încă din anul 1983. Atunci cand Gelu Voican Voiculescu a încercat, fara succes, să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru in francmasonerie i-a spus acestuia ca în gruparea masonica se afla şi Ion Iliescu.
- “În cuvantarea ţinută, Preşedintele Iliescu a vorbit despre rolul masoneriei în lume şi despre importanţa ei particulară în dezvoltarea României moderne. Oaspeţii au apreciat gândurile Preşedintelui Iliescu, cel care, la începutul anilor '90 a recunoscut rolul vital al francmasoneriei în procesul democratizarii şi dezvoltării României.” - ScottishRite Journal - august 2003 articol preluat de revista "Forum masonic"

EUGEN OVIDIU CHIROVICI – Consilier al Primului Ministru Adrian Năstase şi Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 140
- Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România
- director executiv şi manager de proiect la postul B1 TV (2000-2002). Televiziunea urmeaza si astazi cu fidelitate agenda masonica dictata de Chirovici (inclusiv cu privire la virulenta campanie anti-MISA).
- redactor şef „Curierul Naţional”(1992-2000)
- incepind cu 2008 ocupa functia de consilier al Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Romaniei.

RADU TIMOFTE, directorul SRI
- a fost initiat in 2001 într-o Lojă condusă de Ştefan Mîşu, deşi în 1996 infiera masoneria.
- În timpul guvernării PSD, Radu Timofte a avut rolul de lansa fumigenele şi scandalurile de care avea nevoie partidul. Pentru că şi-a dovedit măiestria în astfel de acţiuni de dezinformare a fost numit pe 7 februarie 2001 şef al SRI, poziţie în care a rămas până pe 20 iulie 2006, supravieţuind cu succes alegerilor din 2004 în ciuda cererilor repetate ale PNL şi ale altora de a fi demis din funcţie. Imediat după numirea sa ca şef al SRI în 2001, o serie de ofiţeri ai fostei Securităţii au fost reactivaţi pe funcţii importante în administraţia centrală şi în alte departamente ale serviciilor secrete.
- Legăturile lui Radu Timofte şi ale lui Gheorghe Fulga, şeful de la SIE cu masonul Sorin Ovidiu Vântu sunt de notorietate, fiind recunoscute chiar de controversatul om de afaceri. Cu ajutorul celor doi şefi de servicii secrete si a colonelului Gheorghe Ratiu, seful directiei I a Securitatii in 1989, cea care coordona urmarirea informativa a lui Gregorian Bivolaru, Sorin Ovidiu Vântu a pus bazele unei reţele de spionaj economic, sub masca Gelsor şi a unui uriaş trust media din care face parte şi Realitatea TV.

OVIDIU SOARE – Şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei din cadrul SRI
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 313
- Conform presei generalul Ovidiu Soare este unul dintre ofiterii de Securitate care l-au urmarit informativ pe Gregorian Bivolaru si inainte de Revolutie si in primii ani dupa aceasta. Soare a facut rapoarte despre "secta lui Bivolaru" despre care pretindea că "prin activitatile sale pune in pericol siguranta statala si oranduirea socialista".
- Arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu, Ioan Stan - presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.
- Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD - Mircea Geoana; Silviu Predoiu - director interimar al SIE - sau Gheorghe Fulga - directorul demisionar al SIE.
- Inainte de 1989, Soare a lucrat si la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Securitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.
- Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apropiati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp - fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum.

ILIE BOTOŞ - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie
- Cavaler de Malta
- Direct responsabil de toate încălcările legii şi abuzurile în funcţie ale subordonaţilor lui în cazul anchetării unor membri şi simpatizanţi ai Mişcării pentru Integrare spirituală în Absolut.
- Direct responsabil de violenţa percheziţiilor din martie 2004, de anchetarea, terorizarea şi hăituirea a sute de oameni nevinovaţi, de jaful armat şi furturile a numeroase bunuri personale.
- I-a acoperit pe cei vinovaţi de abuzuri care au continuat să-i hărţuiască pe yoghini.
- Înaintat de preşedintele Băsescu la gradul de general-locotenent – cu trei stele
- În prezent deţine funcţia de director general adjunct al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării.

IOAN RUS - Ministrul Administraţiei şi Internelor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 214
- În celebrele stenograme ale PSD, Adrian Năstase, în pregătire pentru campania electorală, cerea miniştrilor de interne şi de justiţie ai PSD din acea perioadă să dea poporului „pâine şi circ“ în cazul MISA. Ioan Rus a ascultat întocmai cererea lui Năstase. Rus a afirmat public (si a actionat intocmai cu o violenta nemaintalnita) că Gregorian Bivolaru trebuie arestat pentru faptele lui, deşi doar instanţa are dreptul să stabilească vinovăţia cuiva, iar anchetatorii trebuie să plece întotdeauna de la prezumţia de nevinovăţie.
-Totodata Ioan Rus a recunoscut ca yoghinii au fost urmariti permanent dupa 1989, la fel ca pe vremea Securitatii:
„Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut (MISA) a fost tinuta sub supraveghere de catre institutiile abilitate ale statului inca din 1995, a declarat, ieri, intr-o conferinta de presa sustinuta la Cluj, ministrul Administratiei si Internelor, Ioan Rus. Acesta a afirmat ca atat SRI, cat si Politia au adunat in aceasta perioada informatii si ca, probabil, specialistii care le-au interpretat au ajuns la concluzia ca trebuie sa se intervina in acest an.” Ziua - 27 martie 2004

VIRGIL ARDELEAN – Şeful Serviciului de Informaţii al Ministerului de Interne
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 399
- In conlucrare cu SRI, unitatea specializata de strângere de informaţii din cadrul Ministerului Administaţiei şi Internelor, în speţă unitatea militară 0962 condusă de Virgil Ardeleanu, a desfăşurat de-a lungul timpului activităţi de veritabil spionaj cu privire la Asociaţia MISA şi la membrii şi simpatizanţii acesteia.
- „În instrumentarea cazului „gurului Bivolaru” s-a recunoscut oficial implicarea serviciului secret al Ministerului de Interne (UM 0962). Şeful acestui serviciu, Virgil Ardelean era la rândul său mason, având titlul Quattuor Coronati. Acest serviciu, ca şi ministerul, are la conducere mai mulţi masoni. La înmormântarea unuia dintre foştii şefi ai UM 0962, Fl. Calapod, „au fost mai mulţi masoni decât cruci şi gropi în cimitir”(cf. Evenimentul Zilei din 17.05.2004, căruia un mason i-a declarat: „Am sub mine şi deasupra mea mulţi fraţi masoni şefi de spitale ori cu grade şi funcţii importante în armată, în servicii secrete şi membri marcanţi din toate partidele politice importante”).” - cartea Războiul nevăzut II: autor Cornel Dan Niculae, Ed. Carpathia Rex, 2004, pag.344

LUCIAN PAHONTU - comandant al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 244
- A mobilizat o unitate de elită, care s-a pregătit de luptă în vederea descinderilor la imobilele locuite de către yoghini ca pentru război!
- In decembrie 2005, generalul Pahonțu a fost numit în funcția de director al Serviciului de Protecție și Pază iar in decembrie 2011 a fost avansat la gradul de general cu patru stele.

TOMA ZAHARIA – Chestor şef - Secretar de Stat în Ministrul Administraţiei şi Internelor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 378

FLORIN SANDU – Chestor şef - Secretar de Stat în Ministrul Administraţiei şi Internelor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 162

GHEORGHE CARP – Conducerea Jandarmeriei şi a IGP, fost consilier al lui Ion Iliescu
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 185

CRISTIAN DIACONESCU - Ministrul Justiţiei
Vezi Parodie electorala si stafeta masonica la primaria Bucurestiului

IOAN TALPEŞ - Consilier Prezidenţial, Şef al Departamentului Securităţii Naţionale
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 213

ION STAN - Preşedintele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 210

DUMITRU ILIESCU – Şeful Serviciului de Protecţie şi Pază
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 134

EUGEN BEJINARIU - şef al Departamentului Protocolului de Stat
Vezi declaratiile lui Antonie Iorgovan

ŞERBAN MIHĂILESCU - secretar general al guvernului Năstase
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 370

GABRIEL OPREA - ministru delegat pentru Administraţia Publică, Ministerul Administraţiei şi Internelor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 174

PAVEL ABRAHAM (Gr.33) – Preşedinte Agenţia Naţională Antidrog

- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 315

MIHAIL POPESCU – Şeful Statului Major al Armatei Române
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 277

MIRCEA PASCU – Ministrul Apărării Naţionale
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 281

VIOREL HREBENCIUC – Vicepreşedinte Camera Deputaţilor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 406

MIHAI TANASESCU – Ministrul Finanţelor Publice
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 276

ILIE SÂRBU (socrul lui Victor Ponta) - Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 234

RĂZVAN-EMIL THEODORESCU - Ministrul culturii şi cultelor
- Lista de masoni Armaghedonul masonic pozitia 333

DAN MATEI AGATHON – Ministrul Turismului
- Vezi declaratiile lui Antonie Iorgovan

Citiţi şi:
Adevărul despre campania masonică anti-MISA: Gregorian Bivolaru, un Jan van Helsing al României
Gregorian Bivolaru despre masonerie - Paris, februarie 2004
Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite (1)
Incredibil!!! De furie masonii şi-au pierdut complet minţile! Masonul Sorin Ovidiu Bălan l-a atacat din nou pe Gregorian Bivolaru la Antena1!
Presa masonica contra lui Gregorian Bivolaru - cazul incredibilei recompense oferite de ziarele Gardianul si Ziua
De furie masonii şi-au pierdut complet minţile! Sorin Ovidiu Bălan l-a atacat din nou pe Gregorian Bivolaru la Antena1!
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Cu cateva zile inaintea verdictului in procesul lui Gregorian Bivolaru diversiunile si atacurile din presa s-au inmultit exponential!
MISA şi Gregorian Bivolaru în căutarea Adevărului - film documentar;

marți, 21 februarie 2012

Departamentul juridic al CNSAS a cerut declararea lui Gelu Voican Voiculescu, delatorul lui Gregorian Bivolaru, drept colaborator al securităţii

Niciun comentariu :
Articol preluat de pe blogul lui Marius Mioc

Un document pe care CNSAS a fost silit să-l depună recent la dosarul instanţei, în cadrul procesului pe care-l are legat de colaborarea lui Gelu Voican Voiculescu cu Securitatea, arată că departamentul juridic al acestei instituţii şi-a exprimat opinia că fostul viceprimministru FSN-ist trebuie declarat colaborator al securităţii. Colegiul de conducere al CNSAS a votat însă împotriva avizului departamentului juridic, şi astfel a rezultat adeverinţa prin care domnul Voiculescu era considerat necolaborator – adeverinţă care face obiectul dosarului 5744/2/2010 de la Curtea de Apel Bucureşti.

Reamintesc evoluţiile anterioare din acest proces:
- Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
- Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
- Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
- Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
- Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
- Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu

Reproduc acest aviz al departamentului juridic al CNSAS. Ulterior voi reproduce şi nota de constatare a CNSAS.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Direcţia Juridică
S/DJ/293/08.01.2010

Aviz asupra Notei de constatare nr. S/DI/I/488/16.02.2009, predată la data de 19.02.1989

VOICULESCU Gelu Voican, născut la data de 08.02.1941, în Bucureşti, fiul lui Ştefan şi Dafina, verificat la cererea nr. P 320/07/25.01.2007, adresată CNSAS de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989

Avînd în vedere
1. Art. 3 lit. z alin. 1 din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, 31 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS adoptat prin Hotărîrea nr. 2/2009;
2. Nota de constatare nr. S/DI/I/488/16.02.2009;
3. Materialul arhivistic care a stat la baza întocmirii Notei de constatare nr. S/DI/I/488/16.02.2009, idetificat de către Direcţia Investigaţii pînă la data de 16.02.2009;
4. Prevederile art. 2 liz. b din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008;

Direcţia Juridică,

În temeiul art. 7 alin. 1 şi alin. 2 din OUG 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea 293/2008, coroborat cu art. 35 alin. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS adoptat prin Hotărîrea nr. 2/2008

Opinează că:

Documentele prezentate la punctele D şi E din Nota de Constatare nr. S/DI/I/488/16.02.2009 se circumscriu noţiunii de colaborator, astfel cum este aceasta definită la art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, deoarece probează că domnul VOICULESCU Gelu Voican a furnizat informaţii prin care a deunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea următoarelor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului:
- dreptul la viaţă privată – art. 17 din Pactul internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor – art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din pactul internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
- dreptul la libertatea gîndirii, a conştiinţei şi a religiei – art. 30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice

Întocmit,
Consilier juridic Ancuţa-Oana MEDIAN

Vizat
Director Francesco Popescu


Citiţi şi:
Efectele pe care le-au avut asupra vieţii lui Gregorian Bivolaru notele informative date de masonul Gelu Voican Voiculescu la securitate
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
Minciunile lui Gelu Voican despre Gregorian Bivolaru
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu

luni, 20 februarie 2012

Alt fost francmason de grad 33 mărturiseşte despre mafia, corupţia, imoralitatea şi satanismul din loje

Niciun comentariu :
Un francmason mărturiseşte
Autorul Stephen Knight a scris în 1983 o carte despre masonerie intitulată "Frăţia". În decursul cercetărilor sale realizate pentru a scrie cartea, i-a fost prezentat un om numit "Cristopher", un mason de grad 33. În Cafe Royal din Londra, Cristopher i-a aratat actele care atestau autenticitatea gradului său masonic şi i-a spus că abia aşteptă să "oprească putrefacţia" în care a intrat francmasoneria.

Stephen Knight l-a intrebat la ce trebuie să se aştepte o persoană din partea unui grup de francmasoni cu influenţă dacă acesta devine o ameninţare pentru ei, sau dacă descoperă că se folosesc de masonerie pentru a promova corupţia. Iată ce a răspuns Cristopher (grad 33):

"Nu este greu să aduci la "sapă de lemn" un om, şi îţi voi spune cum se face. Există mai mult de jumătate de milion de "fraţi" în Marea Lojă (din Anglia). Este foarte uşor să intri în masonerie. Secretul şi aroma puterii atrag oameni care sunt avizi după bani, relaţii şi influenţă."

Serviciu de informaţii
Cristopher a explicat că această structură organizatorică formează una dintre cele mai eficiente reţele de informaţii private. Prin folosirea numeroaselor relaţii şi contacte dintre masoni, oricând se poate afla orice detaliu, orice informaţie despre o anumită persoană, fie că este, fie că nu este francmason. Este vorba de Poliţie, Magistratură, Poştă, Telefoane, medici, angajaţi guvernamentali şi publici, patroni de firmă, etc. Se poate construi astfel un real dosar despre persoana vizată, şi asta foarte repede.

Odată ce toate aceste detalii şi informaţii despre viaţa persoanei sunt cunoscute, apar imediat şi slăbiciunile sau părtile vulnerabile ale persoanei în cauză: poate că are dificultăţi financiare, poate că viaţa socială nu este tocmai "corectă", poate că ascunde anumite detalii despre viaţa sa, etc. Toate aceste posibile vulnerabilităţi sunt foarte uşor de obţinut folosind reţeaua masonică care numără peste 600.000 de contacte.

Chiar şi un francmason de "bună credinţă" poate fi păcălit în a furniza informaţii sub pretextul că "fratele F. are nevoie de informaţii pentru a-l putea ajuta pe acest om". Ca să nu mai vorbim de cei care "cu plăcere" fac oficiul de informatori. Dacă "ţinta" a fost prezentată celorlalţi ca un frate mason aflat în încurcătură, acest lucru este suficient pentru ca orice francmason să furnizeze orice informaţii despre el, pentru a-l ajuta. În final se adună suficiente informaţii despre adversar pentru ca să se poată acţiona în modul cel mai eficient împotriva sa.

Represalii şi răzbunare
"Masonii pot acţiona în sensul stopării creditului bancar obţinut de adversar. Sau pot face ca liniile telefonice ale acestuia să nu mai funcţioneze. Dacă el încearcă să se lupte cu un grup de francmasoni fără scrupule care sunt pricepuţi în a folosi "reţeaua de informaţii", îi va fi foarte greu (dacă nu chiar imposibil) pentru că masonii din Magistratură şi Poliţie pot prelungi foarte mult rezolvarea în instanţă a diferendelor."

"Angajatorii, fie ei masoni sau nu, pot "primi" informaţii particulare despre cel care şi-a făcut din masonerie un duşman. Probabil că va fi dat afară (în cel mai rău caz) sau, cel mai adesea, îi va fi refuzată promovarea."

"Singuri doar cei care sunt adevăraţi "luptători" au speranţa de a învinge sistemul francmasonic. Ceilalţi însă, ajung să nu mai aibă încredere în nimeni. Nu primesc nici-un ajutor din partea nimănui, pentru că povestea lor pare atât de paranoică încat sunt luaţi drept nebuni. Este un fenomen cu adevărat straniu. Prin crearea unei situaţii care pare o pură fantezie pentru majoritatea oamenilor, francmasonii otrăvesc întreaga viaţă publică şi privată a adversarului."

Francmasoneria românâ
În plin scandal privind abuzurile şi cenzura practicate de Dragoş Şeuleanu (directorul Societăţii Române de Radiodifuziune - SRR) la radioul public, Eugen Ovidiu Chirovici (Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România - MLNR), a aprobat iniţierea acestuia în loja "I.C. Bratianu". Dar, ca să fii primit în masonerie, trebuie să fii recomandat de către un mason. Cine l-a "năşit" pe Şeuleanu? Nimeni altul decât Giuseppe Rossi, unul din foştii acţionarii de la postul Radio Contact, actualmente director la Kiss FM, radioul "favorit" al "Cârcotaşilor" Huidu şi Găinuşă. Rossi este şi Marele Orator al MLNR şi unul din oamenii "de casă" ai lui Adrian Năstase (grad 33 în francmasonerie), alături de Şeuleanu. Ce încrengătură... Aproape nu-ţi vine să crezi! Oare de asta nu se supără fostul prim-ministru când apare la "Cârcotaşi"?

Cum însă intrarea în "frăţie" nu se face pe gratis, Şeuleanu a trebuit să treacă proba de susţinere a viitorilor "fraţi". Care s-a materializat în oferirea unui post călduţ actorului Florian Pittiş, purtătorul de cuvânt al MLNR! Ce post? Director la Radio Romania Tineret. Mai târziu, Şeuleanu a desfiinţat acest post tradiţional al SRR, în complicitate cu Pittiş. Se pare că de desfiinţarea lui şi de vinderea frecvenţei pe care acesta emitea către alt post de radio, de orientare PSD, nu este străin nici Adrian Năstase. Ca răsplată, Pittiş primea în fiecare lună un salariu de 2000 euro şi bani pentru deplasări gratuite în străinătate. Dar poate că nu-i păstra pe toţi numai pentru el... că doar nu a uitat de "fraţii" din MLNR.

Mafie politică
Există voci din interiorul masoneriei române care spun că actuala conducere a MLNR dovedeşte că vrea să transforme total francmasoneria într-o mafie politică. De fapt, asta şi este: o mafie. Iar unii "fraţi" recunosc că sub mandatul lui Chirovici, masoneria a ajuns un fel de azil al şpăgarilor cu afaceri dubioase, al celor certaţi cu legea, al micilor baroni locali şi al figurilor controversate şi imorale. Aţi vrut recunoaşteri din interiorul masoneriei? Iată-le, tocmai le-aţi citit! Masoneria ESTE o mafie care PROMOVEAZĂ CORUPŢIA, IMORALITATEA ŞI NON-VALOAREA!

"De ce am părăsit francmasoneria?"
Charles Finney explică în cele ce urmează motivele pentru care a decis să părăsească francmasoneria. Făcea parte din loja masonică din Adams, New York de patru ani. Anumite evenimente din viaţa sa l-au făcut să devină un adevarat creştin şi să creadă sincer în Dumnezeu. Venise însă momentul întalnirii la lojă.

"Fraţii" masoni aflaseră, evident, că el s-a schimbat, astfel încât Maestrul care conducea ceremonia l-a invitat să înceapa el cu o rugăciune. De bună credinţă, Charles şi-a deschis inima şi a rostit o rugăciune sinceră. Ceilalti au început să se foiască la auzul acesteia. La încheierea întâlnirii comune, a fost invitat să rostească încă o rugăciune. Ceea ce a şi făcut, însă a fost deprimat si dezamagit de modul în care ceilalţi au primit acţiunea lui. Curând şi-a dat seama că nu mai are nimic în comun cu fraţii masoni iar credintele, ceremoniile şi jurămintele lor îi apăreau acum foarte stranii şi barbare, adevărate "fructe ale întunericului".

Retragerea în linişte
Fără a consulta pe nimeni, s-a dus la atelierul masonic şi a cerut retragerea din activitatea lojei. Charles era deja decis. Cu - sau fără - aprobarea lor, trebuia să părăsească loja. Ceilalţi masoni ştiau deja de intenţia lui! Ei au plănuit un festival masonic şi l-au invitat, prin intermediul unui comitet special, să ţină un discurs cu acea ocazie. Charles a refuzat explicând că nu-şi mai poate da aprobarea, prin ceea ce face, la nici-o acţiune a francmasoneriei. Timp de câţiva ani nu a spus nimic împotriva masoneriei, dar a considerat nule toate jurămintele sale masonice. În plus, renunţase să se mai prezinte altora ca fiind francmason.

Mărturisire publică
"Această situaţie a durat până la publicarea cărţii despre masonerie a lui William Morgan. La publicarea volumului am fost întrebat dacă este adevărat ceea ce se spune în carte. Am răspuns că este corect şi că din cate îmi amintesc, este vorba de o descriere a ritualurilor primelor trei grade masonice, aşa cum le primisem eu. Încă o dată am fost convins că ritualurile şi jurămintele masonice la care am fost obligat să particip sunt oribile."

"Am descoperit că aceste ritualuri şi credinţe masonice nu se ridicau la nivelul promisiunilor făcute înainte de aderarea la francmasonerie. Cu alte cuvinte, am fost păcălit. Am fost lăsat să înţeleg că există anumite secrete foarte importante care imi vor fi comunicate. Dar am fost dezamăgit profund. Examinând cu atenţie toate acţiunile şi ritualurile masonice, am ajuns la concluzia că francmasoneria este foarte periculoasă pentru Stat şi subminează autoritatea Bisericii."

Obligaţii anti-creştine
Obligaţiile francmasonului:
- să ascundă crimele săvârşite de un frate francmason;
- să-l ajute pe fratele francmason, chiar dacă acesta face un lucru rău;
- să-l favorizeze pe fratele francmason în orice acţiune politică şi de afaceri;
- să-i persecute până la moarte pe cei care nu se achită de obligaţiile masonice;
- să răzbune încălcarea angajamentelor masonice;

Conspiraţie împotriva Statului
Francmasoneria nu cunoaşte iertarea, compasiunea. Jurămintele şi credinţele masonice sunt barbare, iar învăţăturile sale sunt false. Refuză dezbaterea publică ascunzându-se sub mantia secretului. Masoneria este o conspiraţie împotriva Statului prin jurămintele pe care francmasonii sunt obligaţi să le respecte, nesocotind chiar şi legile ţării.

Întrebări legitime
Poţi să ai încredere într-un francmason care a jurat să ascundă crimele "fraţilor" săi? Ce fel de om este el? Poate fi el un bun judecător, un bun magistrat, un bun poliţist? Poţi să ai încredere într-un francmason care a jurat să-şi ajute confraţii aflaţi în dificultăţi financiare, mergând până la ascunderea faptelor şi a situaţiilor financiare reale, a crimelor şi a trădării? Ar putea fi el un martor corect într-un proces în care un alt francmason ar fi judecat? Ar putea fi el un contabil de încredere? Sau un înalt funcţionar guvernamental?

Răspunde sincer.

(Unele informaţii au fost preluate dintr-un articol scris de Silvian Handoca, publicat de AlterMedia)

Sursa: http://active.info.ms/?a=articles&p=50

Vizionati si:
Documentarul În interiorul frăţiei francmasonice (Inside The Brotherhood)
Interviu cu Lyon(Leo) Zagami - marturisirile unui fost francmason de gradul 33
Video despre Illuminati, francmasonerie, manipulare media, organizatia secreta Skull and Bones, planul de dominare mondiala: noua ordine mondiala
Illuminati, societati secrete si noua dezordine mondiala - video partea a doua (subtitrare in limba romana)
Statuia "libertăţii", simbolul iluminati pentru Lucifer!

vineri, 17 februarie 2012

Descopera Cartea Cunoasterii (Find the Book of Knowledge) - film documentar

Un comentariu :
Staya Erusa este o serie de filmulete documentare, numite deasemenea si Notion Pictures (Imagini Concept), care ofera inspiratie si intelegere. Aceste filme se straduiesc sa faca legatura intre necesitatile lumii si masura in care noi suntem, ca Omenire, constienti.

Autorii filmelor sustin ca, printr-o perspectiva mai cuprinzatoare si mai multa constiinta, pot fi gasite solutii la problemele pe care umanitatea le infrunta. Folosind animatii ale invizibilului si interviuri cu oameni de stiinta si autori renumiti, ni se ofera intelegeri legate de constiinta, cosmos, viata si moarte, in special viata de dupa moarte.

In esenta, aceasta serie de filme vrea sa contribuie la expansiunea constiintei omenirii.

Impreuna vom transforma lumea!!

Astazi va prezentam filmul "Descopera Cartea Cunoasterii" - "Find the Book Of Knowledge".
Sursa: Dincolo de limite

Urmariti cele 6 clipuri ale playlistului de mai jos:

miercuri, 15 februarie 2012

Germania si Turcia avertizeaza: Un atac asupra Iranului ar fi un esec, iar consecintele sale vor fi dezastruoase

Un comentariu :
Doua stiri care nu au aparut nicaieri in Romania. In schimb au aparut tot felul de stiri belicoase care spun ca un razboi ar fi mai mult decat sigur. Oare cine manipuleaza opinia publica din Romania intr-o anumita directie? Cine are acest interes, cui ii foloseste?

Ministrul German al apararii Thomas de Maiziere a avertizat Israelul sa nu atace Iranul.
Intr-un interviu acordat ziarului Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung ministrul German al apararii Thomas de Maiziere a declarat ca o ofensiva militara a Israelului in Iran ar fi un esec adaugand ca "un efect pozitiv este putin probabil, iar daunele politice ce vor rezulta in urma unei astfel de lovituri sunt greu de definit"
Sursa

Ministrul de externe al Turciei lanseaza un avertisment impotriva atacarii Iranului si cere un dialog diplomatic cu Republica Islamica.
Vorbind la Centrul pentru Studii Strategice Internationale din Washington, ministrul Ahmet Davutoglu a declarat ca un atac al Israelului asupra instalatiilor nucleare iraniene ar conduce la un "dezastru". Postul de stiri Channel 2 News l-a citat pe Davutoglu cerand tarilor vestice sa fie mai flexibile cu Iranul. El crede ca "determinarea politica si increderea reciproca pot rezolva disputa in doar cateva zile".
Sursa

În sfârşit au recunoscut: Preşedintele american Eisenhower s-a întâlnit cu extraterestrii!

Niciun comentariu :
Fostul preşedinte american Dwight D. Eisenhower a avut trei întâlniri cu reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, a dezvăluit un fost angajat al Pentagonului.

Cel de-al 34-lea preşedinte american (între anii 1953 şi 1961), Dwight D. Eisenhower, s-a întâlnit în repetate rânduri cu reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, susţine Timothy Good, fost consultant al Pentagonului şi al Congresului american.

Potrivit lui Good, Eisenhower si oficialii FBI au organizat cele trei întâlniri la care a luat parte extraterestri prin trimitere de mesaje telepatice. Întâlnirile, la care au asistat mai multi martori, au avut loc în 1954, la baza militara Air Force Holloman din New Mexico.

In ultimii ani au aparut mai multe marturii potrivit carora au existat intalniri intre presedinte si fiinte de pe alta planeta. Pentru prima oara acestea sunt confirmate de catre un savant proeminent, fost consultant al Congresului si al Guvernului SUA. Vorbind la emisiunea lui Frank Skinner a postului BBC2 "Opinionated", el a spus ca "extratereştrii au contactat, oficial şi neoficial, mii de oameni din toată lumea, din toate categoriile sociale".

Eisenhower, presedinte al SUA intre 1953 si 1961, este cunoscut ca o persoana ce credea in existenta vietii pe alte planete. Fost general cu cinci stele al armatei SUA, comandant al fortelor aliate in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Eisenhower era foarte extuziast cu privire la programul spatial american. Intalnirea sa cu fiintele din cosmos ar fi avut loc in timp ce oficial s-a spus ca era in vacanta in Palm Springs, California, in Februarie 1954.

Se pare că americanii ar fi fost în negocieri cu mai multe civilizaţii extraterestre. Initial întâlnirea ar fi trebuit să aibă loc cu o rasă de extratereştri cu un aspect "nordic" (fiinte inalte cu aspect uman avand par blond si ochi albastri, cunoscuti si ca "extraterestri benefici"), însă, în cele din urmă, întelegerea a fost încheiata cu reprezentanţii unei specii de extratereştri cu pielea gri ("micii cenusii", care sunt considerati de catre unii experti o rasa extraterestra malefica).

Mr Good a adaugat: "Stim ca 90% dintre rapoartele OZN au explicatii conventionale. Totusi pot sa spun ca milioane de oameni din lumea intreaga au vazut adevaratele obiecte zburatoare."

De altfel, potrivit unor documente oficiale făcute publice de guvernul Marii Britanii, guvernul britanic lua foarte în serios ameninţarea reprezentată de OZN-uri în anii '50. Astfel, şefii serviciilor de informaţii se întâlneau regulat să discute această problemă, iar premierul Churchill se înţelesese cu generalul american Eisenhower să păstreze secretă o întâlnire a unui pilot cu un OZN.

În luna august 2010, Marea Britanie a publicat sute de documente referitoare la "obiecte spaţiale neidentificate", inclusiv o scrisoare care arată că Winston Churchill a ordonat ca o întâlnire, în timpul războiului, între un pilot militar şi un OZN să fie ţinută secretă timp de 50 de ani, pentru a nu crea "panică în rândul maselor". Churchill se temea, de asemenea, că astfel de incidente ar fi zdruncinat credinţele religioase ale oamenilor.

Sursa text si foto: DailyMail

Cititi si:
Investigatiile OZN ale armatei si autoritatilor SUA
Dovezi ale aparitiei unor OZN-uri la Washington DC in anii 1952 si 2002
OZN - cea mai negata poveste din istorie (UFO - The greatest story ever denied)
Fortele Aeriene britanice au incercat sa doboare OZN-uri
Un OZN gigantic protejeaza planeta Mercur de efectele erupţiilor solare
Transmisiunile video secrete ale NASA ofera dovezi ale existentei vietii extraterestre
Record de aparitii OZN in primele saptamani ale anului 2012. Urmeaza dezvaluirea prezentei extraterestrilor benefici din Federatia Galactica?

sâmbătă, 11 februarie 2012

Armaghedonul mafiei cu epoleţi din Constanţa: poliţişti şi interlopi, primiţi de mână în masonerie

Niciun comentariu :
Chiar dacă DNA Constanţa a fost pusă la zid chiar şi de către şeful său direct, Daniel Morar, care se minuna de liniştea nefirească de la malul mării, procurorii anticorupţie de aici instrumentează dosare absolut senzaţionale. Unul dintre acestea dezvăluie o încrengătură incredibilă între poliţişti cu funcţii de conducere, infractori, primari, consilieri locali şi judeţeni, procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, şefi din DGA (Directia Generala Anticoruptie), oameni de afaceri, persoane din structurile centrale de guvernământ şi masoni. Pare un scenariu de film de acţiune, dar faptele sunt redate într-un document oficial, o ordonanţă emisă pe 02.05.2011 de către procurorul Sorin Constantinescu, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi intrat în posesia Replica. Procurorul prezintă, succint, relaţiile de afaceri sau pur şi simplu de prietenie dintre poliţişti cu funcţii de conducere, inclusiv din DGA, cu persoane cunoscute deja pentru implicarea lor în activităţi infracţionale, şi care fac obiectul unor dosare aflate deja pe rolul instanţelor constănţene.

Poliţişti cu funcţii de conducere din Constanţa oferă informaţii secrete infractorilor în schimbul unor bunuri şi servicii, iau masa cu aceştia şi plătesc - cât de corect! - nemţeşte, merg împreună la Bucureşti pentru a fi acceptaţi în masonerie ori pentru a-i pune în legătură cu procurori din cadrul forului suprem al justiţiei româneşti, CSM, intermediază afaceri cu ciment german, prin Portul Constanţa, cu ţări din spaţiul ex-sovietic sau se sfătuiesc, pur şi simplu, ori de câte ori au probleme la serviciu, primind regulat, ca între prieteni, calcan cumpărat de la Metro, whisky sau alte produse. Datele de mai sus, spicuite din ordonanţa DNA Constanţa, au fost obţinute pe baza interceptărilor telefonice şi confruntate, ulterior, cu persoanele implicate. Informaţiile dezvăluie, pe fiecare pagină a ordonanţei, infracţiuni de o gravitate extremă. Cu toate acestea, cu doar două excepţii, toţi şefii de poliţie, politicienii şi afaceriştii suspectaţi de acte de corupţie au primit, din partea DNA Constanţa, Neînceperea Urmăririi Penale (NUP). Dată fiind gravitatea faptelor expuse, suntem aproape convinşi de faptul că cercetările nu s-au finalizat prin aceste NUP-uri de pe plan local, ci au fost preluate de alte structuri. Practic, ar fi de-a dreptul neverosimil ca SRI să nu aibă propria investigaţie în privinţa aspectelor descoperite de procurorul DNA, ţinând cont de faptul că se descriu, negru pe alb, vânzări ale secretelor de serviciu, din zona crimei organizate, afaceri ilegale cu ţări ex-sovietice, infiltrări ale mediului mafiot din Constanţa până la nivelul CSM, protejarea infractorilor constănţeni prin cooptarea lor oficială în masonerie etc. Tocmai din aceste considerente, nu vom publica numele poliţiştilor, politicienilor şi afaceriştilor care au primit NUP, chiar dacă acestea, practic, sunt persoane publice. Pe de altă parte, în contextul mega-scandalului referitor la mafia din port, prezentarea detaliată a lucrării instrumentate de DNA Constanţa ar putea părea o deturnare a atenţiei, cu atât mai mult cu cele două speţe nu par a avea vreo legătură între ele, chiar dacă şi aici vorbim, la un moment dat, despre afacerile ilegale din Portul Constanţa. Pe de altă parte, datele au fost, fără îndoială, transmise structurilor centrale ale instituţiilor abilitate să deruleze cercetări.

Comisarul şef Dorin Colidiuc, cercetat pentru favorizarea infractorului
Vom prezenta însă persoanele împotriva cărora continuă cercetările penale, prin disjungerea cauzelor şi trimiterea lor spre cercetare parchetelor de pe lângă Judecătoria, Tribunalul, respectiv Curtea de Apel Constanţa, după cum se arată în finalul ordonanţei DNA. Astfel, procurorul anticorupţie a dispus în 6 situaţii NUP pentru mai multe presupuse infracţiuni de luare de mită, trafic de influenţă, folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, considerând, pentru fiecare situaţie în parte, că aspectele sesizate nu se confirmă. Beneficiarii NUP-urilor sunt, de altfel, mai toţii greii din acest dosar, deschis pe 12.11.2009, prin declinarea către DNA a cauzei preluate, iniţial, de Parchetul Curţii de Apel Constanţa. În ordonanţa DNA se specifică faptul că Parchetul Curţii de Apel s-a sesizat din oficiu cu privire la faptele de corupţie săvârşite de mai multe persoane- poliţişti, politicieni, afacerişti etc- în urma examinării interceptărilor convorbirilor şi a comunicărilor telefonice efectuate în dosarul 1041/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa. NUP-urile dispuse de DNA Constanţa, prin ordonanţa de pe 2 mai a.c. vizează doi comisari şef, cinci comisari, un subcomisar, un subinspector şi un agent de poliţie. Prin disjungerea cauzei, au luat naştere însă alte trei dosare penale, pe numele comisarului şef Dorin Colidiuc (fost adjunct al şefului IPJ Constanţa, în prezent angajat al Agenţiei Naţionale Antidrog), respectiv a afaceriştilor Cristinel Atodiresei şi Daniel Dimciu Enache. Colidiuc face în acest acest moment subiectul unui dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, instrumentat de Parchetul Curţii de Apel Constanţa, după cum se dispune în ordonanţa DNA, prin disjungerea cauzelor (foto pagina 23 şi pagina 24- n.red.). Potrivit DNA, care preia informaţia din dosarul întocmit de Parchetul Curţii de Apel, infracţiunile comise de comisarul şef Dorin Colidiuc, pe atunci adjunct al şefului IPJ Constanţa, au fost constatate prin Actul de control nr. 193529/15.12.2009, de către Direcţia Generală de Control şi Audit Intern (DGCAI) a MAI, în urma verificărilor efectuate în perioada 14-25.09.2009. Faptele care i se impută lui Colidiuc au fost comise în anul 2007, iar potrivit DGCAI comisarul şef, aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, a refuzat să rezoluţioneze şi să dispună înregistrarea în evidenţe a unor procese-verbale de sesizare din oficiu care i-au fost prezentate de către cms. şef de poliţie Gurlui Ionel, având ca obiect acte sau fapte de natură penală ce pot întruni elementele constitutive ale unor infracţiuni de natură economico-financiară. Este vorba despre mai multe infracţiuni de înşelăciune, falsuri şi evaziune fiscală presupuse a fi fost comise de numiţii Chiazim Marem, Cristian Buhăceanu, Miron Vasile Dănuţ şi Saadedine Samir.

Maestru de ceremonii- interlopul Daniel Dimciu Enache
În aceeaşi speţă, deşi nu este amintit pe parcurs, se dispune de către DNA Constanţa şi disjungerea cercetărilor în ceea ce-l priveşte pe Daniel Dimciu Enache pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de dare de mită. Dimciu Enache este, practic, personajul principal al dosarului cu poliţişti instrumentat de DNA, fiind liantul dintre toţi capii cu epoleţi, politicienii şi afaceriştii din această lucrare. Enache este un interlop deja celebru în Constanţa prin prisma dosarului privind furtul de cocs din Portul Constanţa, pentru care a şi fost trimis în judecată în ianuarie 2009 şi mai ales a relaţiei de prietenie cu şi mai celebrul comisar Adrian Feraru, cel care l-a înfundat pe fostul său superior şi prieten Ioan Bucur, fostul şef al Poliţiei Transporturi. Vom face o derogare în cazul lui Feraru, în prezent ofiţer de informaţii în cadrul serviciului Trident, din Portul Constanţa, date fiind nenumăratele sale antecedente şi a relaţiei strânse pe care o are cu personajul principal Enache, şi precizăm că Adrian Feraru este unul din comisarii cercetaţi în acest dosar de către DNA, pentru luare de mită. Şi aici, Feraru a beneficiat de NUP, dar a recunoscut, în faţa procurorilor, că este prieten bun cu interlopul Daniel Dimciu Enache. Revenind la cel din urmă, precizăm că una din faptele care este cercetat, prin disjungere de către DNA, pe lângă cele 5 fapte de dare de mită, este şi instigare la fals în declaraţii.

Colidiuc, Feraru şi Enache- spuma masoneriei din Constanţa
Dând dovadă de un cinism aproape morbid, Daniel Dimciu Enache a răspuns unei solicitări ale Poliţiei Rutiere, care îl întreba cine erau şoferii a două maşini deţinute de firma sa, SC Steel Prod SRL, prinse de radar în Valu lui Traian, în octombrie 2008, cu viteze de 193, respectiv 200 km/h, că la volanul unuia dintre autoturisme se afla tatăl său, grav bolnav şi imobilizat la pat. Potrivit ordonanţei DNA, Enache şi-a băgat astfel tatăl la înaintare, deşi acesta suferea de cancer în fază de metastază. Ne întoarcem la infracţiunile de luare de mită, aşa cum au fost constatate de procurorul DNA în cazul lui Enache şi relaţia acestuia cu Dorel Colidiuc. Fostul adjunct al IPJ Constanţa a declarat procurorului că este prieten de 15-16 ani cu Dimciu Enache, cu care se sfătuia în orice problemă legată de serviciu, inclusiv înainte de schimbarea sa din funcţie. Relaţia dintre comisarul şef Colidiuc şi interlopul Dimciu Enache este atât de strânsă, încât cei doi au mers, de mânuţă, la Bucureşti, unde Enache urma să fie uns membru al unei importante loje masonice, pe 20.11.2008. Procurorul DNA nu spune care din loji, dar aminteşte că, la recepţia dată după întrunirea masonică, au participat reprezentanţi ai Patronatului din România, persoane importante din aparatul guvernamental. Colac peste pupăză, la aceeaşi întrunire masonică a fost prezent şi comisarul Adrian Feraru, se mai arată în ordonanţa DNA Constanţa. Vom reveni.
Sursa: http://www.replicaonline.ro/armaghedonul-mafiei-cu-epoleti-din-constanta-politisti-si-interlopi-primiti-de-mana-in-masonerie-18822/

Pe aceeasi tema cititi si: DNA anchetează masoneria!! Demnitari de rang înalt s-au înfrăţit cu interlopii constănţeni