Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

miercuri, 31 martie 2010

Noi dovezi zdrobitoare privind ingerinţele politice în justiţie, în cazul Gregorian Bivolaru

Niciun comentariu :
de Maria Nicola

Vineri, 26 martie, la Tribunalul din Sibiu s-a desfăşurat ultima înfăţişare din procesul în care este judecat Gregorian Bivolaru, alături de Mirona Farcaşi şi Szolt Farcas, judecătoarea urmând să se pronunţe în dosar în termen de două săptămâni. După şase ani de la începerea acestui proces, graba cu care s-a decis încheierea lui este cel puţin bizară, cu atât mai mult cu cât unii martori cheie ai acuzării (altfel spus, ai Procuraturii) nici măcar nu au fost audiaţi!

Decizia de a judeca procesul în înfăţişarea din 26 martie a fost cu totul surprinzătoare atât pentru inculpaţi şi pentru avocaţii lor, cât şi pentru reprezentanţii Procuraturii. Având în vedere solicitarea expresă atât a Procuraturii, cât mai ales a avocaţilor lui Gregorian Bivolaru, de a fi audiat „martorul sub acoperire” Marinescu Vasile – în realitate, Simion Lupescu – cât şi faptul că la o şedinţă anterioară, judecătoarea a lăsat impresia că intenţionează audierea tuturor martorilor şi de asemenea că doreşte să se aplece cu atenţie asupra pledoariilor finale ale avocaţilor, motiv pentru care ar fi fost util să încuviinţeze un termen separat pentru dezbaterile cauzei, putem considera cel puţin surprinzătoare, graba de a finaliza dosarul. Judecătoarea a cerut avocaţilor să îşi prezinte pledoariile finale, invocând posibilitatea acestora de a depune concluzii în scris în zilele următoare, pentru a compensa această modificare nejustificată în desfăşurarea procesului.

Cu siguranţă această accelerare nefirească a luării deciziei finale în acest dosar este legată de inspecţiile despre care am aflat că au existat la mai multe Curţi de Apel din Ardeal, printre care şi Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu. Unii din colegii inspectorilor au relatat neoficial că această comisie a avut, încă de când a plecat de la Bucureşti, sarcina de a-i cere acestei judecătoare declaraţii şi rapoarte pentru fiecare termen de judecată privind judecarea cazului Bivolaru şi pronunţarea grabnică a sentinţei.

Astfel s-a încercat determinarea instanţei de a se pronunţa înaintea administrării tuturor probelor, sub masca unei inspecţii venite de la Bucureşti pentru verificări care ar fi vizat chiar apărarea dreptului inculpatului de a beneficia de desfăşurarea într-un termen rezonabil a procesului său. Momentul intervenţiei nu a fost deloc întâmplător, mai ales că probele respective erau chiar declaraţii ale principalilor acuzatori ai domului Gregorian Bivolaru, care puteau fi astfel demascaţi în faţa instanţei.

Este cunoscută deja opinia oficială a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) cu privire la cauzele privindu-l pe Gregorian Bivolaru, opinie prezentată în extenso în Nota Oficială a plenului CSM din 7 februarie 2006, în care se spune: „Cu privire la solicitarea de a se stabili dacă procedurile judiciare în care este urmărit şi judecat Gregorian Bivolaru au fost declanşate la comandă politică arătăm că, din examinarea tuturor circumstanţelor cauzei, nu rezultă indicii care să conducă la concluzia că acuzaţiile formulate împotriva acestuia s-au datorat unei comenzi politice... Yoghinii şi-au înscenat brutalităţile de la percheziţii, s-au filmat şi au dat casetele presei... Avocata Mădălinei Dumitru a fost cea care a dat presei jurnalul Mădălinei...”, rezultă evident că presiunile nu au fost doar legate de celerizarea dosarului ci şi de pronunţarea unei condamnări în acest caz.

De altfel, în nota oficială a CSM menţionată anterior, găsim un fragment uluitor, care este mai actual ca oricând: „solicitarea ministrului justiţiei adresată Consiliului Superior al Magistraturii de a verifica dacă în cauzele în care Gregorian Bivolaru are calitate de parte sunt respectate drepturile şi garanţiile unui proces echitabil, adică dispoziţiile procesual penale, reprezintă nu numai o încercare de a determina inspectorii ca prin verificările efectuate să înfrângă principiul independenţei judecătorilor şi procurorilor în înfăptuirea actului de justiţie,... ci chiar mai mult...”

Să fie o banală coincidenţă faptul că aceste inspecţii au avut loc după ce Adrian Năstase, fostul prim-ministru, cel care a dat comanda politică a acţiunilor brutale împotriva Şcolii de Yoga MISA în 2004, tocmai a revenit la putere în PSD?!

Care să fie motivul acestor noi presiuni politice asupra actului de justiţie? De ce acum? Din câte am fost informaţi, plângerile înaintate de Gregorian Bivolaru la Comisia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) vor fi judecate în curând, aceste plângeri vizând abuzurile justiţiei române începând cu luna martie 2004, în special reţinerea ilegală a lui Gregorian Bivolaru şi emiterea mandatului de arestare după ce a fost reţinut, inclusiv emiterea acestui mandat pentru altă infracţiune decât cea pentru care a fost reţinut anterior.

Pentru cei care nu îşi mai amintesc evenimentele, reamintim că Gregorian Bivolaru a fost reţinut pentru „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei” la Vama Nădlac, în condiţiile în care el se afla în clădirea Vămii, avea asupra lui paşaportul perfect valid şi nu era dat în consemn la frontieră. Datorită dezinformării lansate prin agenţia de presă Mediafax, care a mediatizat excesiv, intenţionat, informaţia falsă că Gregorian Bivolaru e dat în consemn la frontieră, s-a putut înscena „prinderea” acestuia atunci când încerca să treacă, perfect legal, în Ungaria. (Altfel spus, este ca şi cum dumneavoastră v-aţi duce la aeroport, cu paşaportul în regulă şi asigurarea medicală încheiată în ziua precedentă, şi v-aţi prezenta la ghişeu pentru formalităţi, iar acolo aţi fi reţinuţi pentru tentativă de trecere ilegală a frontierei, infracţiune care de obicei se judecă în stare de libertate.)

Am reamintit doar o mică parte din fapte – vom reveni într-un articol ulterior – pentru a putea înţelege cât de flagrante sunt abuzurile şi ilegalităţile care au fost comise de autorităţile române asupra lui Gregorian Bivolaru. Şansele ca acesta să câştige la CEDO sunt foarte mari. Cei care au comandat de la bun început acţiunile împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a Şcolii de Yoga MISA au aflat şi ei, cu siguranţă, aşa cum am aflat şi noi, că dosarul acestuia urmează să fie judecat la CEDO foarte curând. Cu siguranţă ei forţează acum finalizarea procesului de la Sibiu şi au dat comanda politică ca Gregorian Bivolaru să fie condamnat, pentru că se tem că juriştii de la CEDO vor descoperi toate abuzurile şi ilegalităţile realizate de autorităţile române şi îl vor declara pe Gregorian Bivolaru nevinovat.

Poziţia care i se pregăteşte judecătoarei prin aceste presiuni este, prin urmare, aceea de ţap ispăşitor şi om de sacrificiu în acest caz. I se forţează mâna să pronunţe o condamnare, pentru ca autorităţile române să aibă o pseudo-justificare a măsurilor şi acţiunilor abuzive anterioare, dar, pe de altă parte, atunci când aceste abuzuri vor fi demascate, cu siguranţă judecătoarea va trage ponoasele şi va suporta consecinţele, şi nu Adrian Năstase şi acoliţii săi, printre care se numără şi procurorul Marian Delcea. Cazul Gregorian Bivolaru, dat fiind faptul că acesta a primit azil politic în Suedia, este deja mediatizat în Uniunea Europeană şi este inevitabil ca presa din străinătate să nu afle despre aceste acţiuni din culise care se fac, din nou, în acest proces. Aceste presiuni care s-au exercitat, aspecte care sunt chiar evidente dacă luăm în considerare modul în care s-a „accelerat” finalizarea procesului, trebuie să fie aduse la cunoştinţa publicului.

Pe întreaga derulare a procesului, prin probele prezentate şi declaraţiile martorilor, a reieşit că toate acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru sunt inventate de procuratură şi orchestrate în mod abil, cu concursul autorităţilor şi al presei, printr-o dezinformare de proporţii, astfel încât Gregorian Bivolaru să apară în ochii publicului ca inamicul public nr. 1. Pe întreg parcursul procesului, martorii acuzării au relatat că au completat declaraţiile la dictarea procurorilor, iar martorii-cheie în instrumentarea dosarului nici măcar nu s-au prezentat pentru a fi audiaţi, deoarece ar fi fost foarte uşor să fie demascaţi de către avocaţii apărării. Dar, despre toate acestea vom reveni într-un articol ulterior, în care vom relata în detaliu cum s-a desfăşurat procesul de la Sibiu.

joi, 25 martie 2010

Grădina secretă (The secret garden) - regizor Agnieszka Holland, 1993

Niciun comentariu :

Filmul "Grădina secretă" (The secret garden) regizat de Agnieszka Holland, este o emoţionantă poveste în principiu cu şi pentru copii, dar cu siguranţă va avea un puternic impact asupra oricărui om aflat pe una din rezonanţele trezite de acest film. Un rol important în crearea atmosferei îl au atât jocul natural al actorilor principali, cât şi imaginile de o frumuseţe deosebită care pun în contrast un imens castel care emană moarte şi natura plină de viaţă. Scenariul are la bază idei precum puterea vindecătoare a naturii mamă şi a purităţii şi entuziasmului copilăriei în opoziţie cu moartea sufletească generată de închistarea şi rigiditatea societăţii aşa-zis înalte.
Cu un mesaj mereu de actualitate în condiţiile în care progresul tehnologic are tendinţa de a ne îndepărta din ce în ce mai mult de valorile simple şi tămăduitoare surprinse cu atâta expresivitate in acest film, vizionarea sa are darul atât de a smulge o lacrimă cât şi de a ne încărca sufletul cu speranţă şi emoţie stenică. Oare câţi bolnavi nu se regăsesc în situaţia copilului din această poveste, boala fiind provocată de închiderea noastră prostească faţă de darurile minunate pe care Dumnezeu le-a creat în natura care ne înconjoară, dar faţă de care noi "tragem draperiile" exact aşa cum este înfăţişat în film?

Historia de un letrero (Povestea unui anunţ)

Niciun comentariu :

miercuri, 24 martie 2010

Muzica pentru relaxare si Yoga Nidra

8 comentarii :
Tehnica de relaxare yoghină completă
Întindeţi-vă cu capul spre Nord pe un covoraş sau pe o pătură într-o cameră bine aerisită. Abandonaţi corpul la sol. Mâinile sunt uşor depărtate de corp, palmele sunt aşezate cu faţa în sus. Picioarele sunt uşor depărtate între ele. Deveniţi conştient de corp, de sol.

Expiraţi de mai multe ori, lent şi profund.

Apoi vă concentraţi atenţia asupra piciorului stâng şi relaxaţi piciorul stâng din zona degetelor şi până în zona bazinului, pe grupe musculare, de jos în sus. În zona relaxată sesizaţi fine vibraţii, senzaţie de încălzire, pierderea conturului corporal.

Procedaţi în acelaşi fel, urcând de-a lungul piciorului drept, apoi continuaţi relaxând mâna stângă, mâna dreaptă, muşchii feselor, muşchii pelvieni, zona abdominală, muşchii spatelui, muşchii pieptului, ai umerilor, gâtul, zona capului...

În final veţi sesiza întregul corp destins, relaxat, moale, abandonat ca o haină la sol. Sesizaţi o stare de calm profund lăuntric, armonie, eliminarea tensiunilor interioare, încredere în sine, fericire. Conştientizaţi punerea la unison a conştiinţei individuale cu Conştiinţa Macrocosmică. Vizualizaţi-vă aşa cum doriţi dumneavoastră să fiţi. Trăiţi cu toată convingerea starea de împlinire, reuşită, succes, forţă interioară şi veţi rezona astfel cu sferele gigantice de energii benefice, sublime, elevate. În felul acesta vă veţi autosugestiona benefic, extrem de eficient şi în scurt timp se vor produce transformări „miraculoase” în fiinţa dumneavoastră.

Procedând astfel veţi constata după 15 minute de relaxare yoghină completă că sunteţi profund odihniţi, regeneraţi (fizic, psihic şi mental), armonioşi, destresaţi, fericiţi, mult mai puternici, curajoşi, încrezători în forţele proprii, mai buni, mai frumoşi.

Realizând zilnic relaxarea yoghină completă veţi putea experimenta în scurt timp efectele sale benefice asupra stării de ansamblu, cele mai vizibile dintre ele fiind eliminarea oboselii, încordării, stresului care îl afectează atât de mult pe omul modern.
Yoga Nidra: somnul yoghin conştient
Yoga Nidra, „somnul yoghin conştinent” (nidra înseamnă în limba sanscrită somn), este o formă de yoga care permite lărgirea extraordinară a câmpului conştiinţei yoghinului. Sub numele de Yoga Nidra textele tradiţionale yoghine prezintă anumite metode practice de explorare a profunzimilor conştiinţei umane.

La graniţa dintre relaxarea profundă şi meditaţie, exerciţiile de Yoga Nidra sunt accesibile oricui, fiind doar în aparenţă simple, dar permiţând intrarea în stări de conştiinţă fascinante. Detensionarea profundă, eliminarea naturală a stresului, introspecţia, o mai bună autocunoaştere, dinamizarea benefică a subconştientului, eliminarea blocajelor energetice, amplificarea lucidităţii şi seninătăţii – acestea sunt doar câteva dintre efectele acestor tehnici yoghine inedite.

Pentru omul obişnuit, somnul reprezintă o întrerupere totală a prezenţei sale conştiente. Această „rupere” face ca, din anumite puncte de vedere, ceea ce noi am realizat anterior să nu ne mai poată fi uşor accesibil. Din anumite puncte de vedere, omul trebuie să ia de la capăt eforturile spirituale în fiecare zi. Tradiţia yoghină subliniază importanţa enormă a atingerii stării de continuitate a conştiinţei pentru practica spirituală.

Tehnicile de yoga nidra sunt mult mai mult decât nişte exerciţii atractive de relaxare. În cadrul cursurilor practice de yoga ale şcolii de yoga MISA se predau metode de yoga nidra care permit explorarea profundă a fiinţei noastre, pornind de la sunete, senzaţii sau percepţii luminoase.

luni, 22 martie 2010

18 MARTIE 2010: SASE ANI DE LA DESCINDERILE ABUZIVE SI TALHARESTI IN CASELE YOGHINILOR

2 comentarii :
In data de 18 martie 2004, un numar de 17 imobile apartinand unor yoghini au fost devastate prin ceea ce autoritatile au numit atunci „cea mai amplă operaţiune a Jandarmeriei şi Poliţiei române de după 1989”. Pentru a va aminti brutalitatea nemaiintalnita a acestei actiuni ilegale vizionati filmele din postarea Remember 18 martie 2004 - "mineriada" împotriva yoghinilor.

In timpul perchezitiilor peste 150 de persoane au fost deposedate abuziv de bani, obiecte personale de valoare si chiar de actele de identitate, desi nu existau, asa cum nu exista nici astazi, dovezi sau indicii ca ar fi savarsit vreo ilegalitate. Cantitati impresionante de bunuri personale neavand nici o legatura cu infractiunile mentionate in mandatele de perchezitie au fost confiscate si sunt si astazi la organele de cercetare penale incalcandu-se astfel legea romana, precum si hotarari judecatoresti de returnare a bunurilor!! Ceasuri, calculatoare, telefoane mobile, aparate de fotografiat, carti, lenjerie intima, etc - fie s-au invechit prin nu se stie ce magazii ale parchetului fie, mai curand, au intrat in posesia unor functionari ai acestei institutii. Sa mai credem oare ca sumele de bani confiscate in bancnote vechi (ROL), emise inaintea denominarii monedei romanesti mai sunt inca puse la pastrare ca dovezi??

Toate plangerile penale formulate de catre cei brutalizati, deposedati de bunuri si umiliti au fost solutionate in mod abuziv prin solutii de neinceperea urmaririi penale sau prin netrimiterea in judecata, alti magistrati participand astfel la musamalizarea ilegalitatilor vazute de toata lumea la stirile TV din perioada descinderilor.

Astazi dupa 6 ani desi nu s-a gasit nici o dovada care sa confirme abracadabrantele acuzatii intiale (arme, droguri, retele de prostitutie), desi profesorul de yoga Gregorian Bivolaru a primit azil politic din partea statului suedez care a refuzat totodata sa il extradeze pe motiv ca in Romania nu-i poate fi asigurata o judecata corecta, yoghinii MISA continua sa "beneficieze" de campanii mincinoase si calomnioase din partea presei.

Datorita lipsei de dovezi si a evidentelor inscenari din primul dosar, incepand cu anul 2005, D.I.I.C.O.T. (Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism) departament al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a efectuat un nou dosar (6D), acuzatiile aduse lui Gregorian Bivolaru si celorlalti membri si simpatizanti MISA fiind acelea de "trafic de persoane" si "evaziune fiscala".

Dosarul avand mii de pagini se bazeaza doar pe declaratiile a sapte persoane, constituite ca parte vatamata, care pretind ca munca lor voluntara in cadrul comunitatilor yoghine (ashramuri) a fost exploatata. La indemnul procurorilor "victimele" au cerut daune totale in valoare de peste 6 milioane de euro!! Insa doua dintre acestea au afirmat in fata instantei suedeze din Malmo ca au fost fortate, santajate si maltratate de catre procurori pentru a da declaratii care sa-l incrimineze pe Gregorian Bivolaru!

Pentru orice om cu bun simt este complet aberanta acuzatia de trafic de persoane aplicata muncii voluntare. In mod evident justitia romana ar fi realmente blocata de dosare daca munca voluntara desfasurata in cadrul tuturor organizatiilor neguvernamentale, politice sau in cadrul manastirilor ar fi clasificata drept trafic de persoane si in plus o infractiune de crima organizata(datorita realizarii "infractiunilor" in grup).

Gregorian Bivolaru si apropiatii sai au fost ani la rand sub lupa securitatii
iar dupa revolutie sub cea a serviciilor secrete, pretextandu-se ca ar fi pusa in pericol "siguranta nationala". Cum se explica atunci faptul ca dupa mai mult de 20 de ani de supraveghere fondatorul celei mai mari miscari de Yoga din Romania este acuzat de infractiuni de drept comun fara nici o dovada, doar pe baza unor declaratii, multe din acestea fiind obtinute ilegal, prin forta, intimidare si santaj?

CATEVA DINTRE INFRACTIUNILE PE CARE LE-AU COMIS PROCURORII D.I.I.C.O.T
Numai la emiterea mandatului de arestare pe numele lui Gregorian Bivolaru au fost savarsite 19 incalcari grave a patru articole din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale.

Conform legilor romane, au fost savarsite de catre unii dintre procurorii D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bucuresti (printre care se numara si DELCEA MARIAN, cel care s-a ocupat de instrumentarea fostului dosar 6D) infractiunile de:
- abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi - art. 247 Cod penal; unor persoane cercetate li s-a refuzat dreptul la avocat;
- incercare de a determina marturia mincinoasa - art. 261 Cod penal; unor persoane li s-a dictat de catre procurori ce sa scrie in declaratii, cu sau fara propunerea unor avantaje materiale;
- cercetare abuziva - art. 266 alin. 2 Cod penal;
- represiune nedreapta - art. 268 Cod penal;
- divulgare a secretului profesional - art. 196 Cod penal; anumite documente precum si rechizitoriul din dosarul 6D au fost dezvaluite presei si publicate pe internet inainte de inceperea procesului deci inainte de a fi publice din punct de vedere legal.

ABUZURI IN CAZUL FOSTULUI DOSAR 6D, PRIVITOR LA ASA-ZISUL TRAFIC DE PERSOANE
Asa-zisele acuzatii din cadrul acestui dosar nu sunt bazate pe probe ci doar pe declaratiile catorva persoane, care au acceptat prin determinare, constrangere, amenintare sau promisiuni mincinoase sa dea declaratii false. Prin acest comportament interesat si abuziv, procurorii au construit un dosar al carui scop final este distrugerea Scolii de Yoga MISA, aceasta realizandu-se si prin sechestrul asigurator pus pe mai multe ashramuri sub pretextul despagubirilor cerute de asa-zisele „parti vatamate“ - despagubiri care variaza intre 5 si 75 miliarde lei vechi!!!

Posibilitatea obtinerii acestor castiguri atractive de catre asa zisele victime a fost expusa in mod explicit de catre procurori acestor asa-zise parti vatamate. Este evident ca, speriati de alternativa ca ar putea fi trasi la raspundere pentru ilegalitatile si abuzurile savarsite inca din 18 martie 2004, procurorii au preferat sa multiplice acuzatiile false impotriva unor oameni nevinovati, sperand ca in felul acesta vor putea sa-si acopere abuzurile si ilegalitatile.

Administrarea probelor in dosarul 6D a inceput prin descinderile din 18.03.2004 – descinderi care au fost caracterizate prin violenta nejustificata si abuzuri impotriva libertatilor civile. Aceasta situatie a fost posibila in primul rand prin modul in care li s-a prezentat misiunea de interventie jandarmilor participanti, respectiv au fost atentionati ca vor avea de-a face cu, citam, „locotenentii lui Bivolaru“. De aceea, exista nenumarate cazuri in care yoghinii au fost loviti, trantiti la pamant cu violenta, incatusati, amenintati cu impuscarea, umiliti. In mod paradoxal, desi fusesera tratati pana atunci ca niste infractori periculosi, au fost luati cu forta fara mandat, fiind dusi la Parchet pentru a da declaratii in calitate de... MARTORI! In absenta unui avocat, "martorilor" astfel audiati, dupa ce au fost asaltati de trupe de mascati, rapiti si lipsiti de libertate timp de mai multe ore, li s-a sugerat ce si cum sa scrie, fiind in unele cazuri intimidati, in altele amenintati si chiar fortati de catre unii procurori sa dea declaratii acuzatoare impotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, cat si impotriva altor persoane - membri si simpatizanti MISA.

Subliniem faptul ca unii dintre cei audiati ca asa-zisi martori in dosar au fost lipsiti de apa si hrana de-a lungul zilei, amenintati in diferite moduri pentru a da declaratiile dictate de catre unii procurori cuvant cu cuvant. Yoghinii au fost tratati discriminatoriu, folosindu-se un limbaj violent, vulgar si umilitor, au fost brutalizati sau chiar amenintati cu impuscarea. Totodata este semnificativ faptul ca unii dintre acesti "martori" care au refuzat sa semneze declaratiile dictate, au devenit ulterior inculpati, exact asa cum au fost amenintati de catre unii procurori cu ocazia audierilor imediat urmatoare descinderilor.

In mod ilegal si dezgustator, unora dintre persoanele acuzate li s-a propus incheierea unui asa-zis „targ“, prin care sa fie scoase de sub urmarirea penala pentru a evita inchisoarea - daca vor completa o declaratie mincinoasa pentru inculparea profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Toate aceste abuzuri si ilegalitati au continuat, in pofida replicilor si plangerilor legale ale yoghinilor si sesizarilor facute de acestia la nivel european. Echipa incredibil de numeroasa a procurorilor angrenati in dosarul 6D s-a subtiat pe masura ce opinia publica a constatat disproportia aberanta dintre gravitatea faptelor presupuse initial si realitate.

VOM CONTINUA SA ACTIONAM PRIN MIJLOACELE LEGALE SI MITINGURI PUBLICE DE PROTEST PANA CAND SE VA FACE DREPTATE, PENTRU CA VINOVATII PENTRU ACESTE ABUZURI SA FIE DEMASCATI SI SANCTIONATI.

VOM CONTINUA SA PRACTICAM YOGA!

duminică, 21 martie 2010

Klaus Schulze - albumul "X", melodia "Ludwig II Von Bayern"

Niciun comentariu :

Klaus Schulze - albumul "X", fragment din melodia "Ludwig II Von Bayern" (Youtube limiteaza la 10 minute timpul unei piese muzicale).

joi, 18 martie 2010

4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ŞI 2 ZILE (Cristian Mungiu, 2007)

Niciun comentariu :







„Dacă-ţi voi spune că ciuma se răspândeşte prin cocoşaţi, te vei înspăimânta de numărul cocoşaţilor; deşi până acum nici nu-i băgai în seamă.” Antoine de Saint-Exupéry


Sexualitatea este „un instinct asociat cu spiritul, exprimând prin aceasta dezvoltarea, descoperirea, creşterea şi expansiunea vieţii însăşi” (Fausto Antonini). Oamenii cu o sexualitate puternică şi armonioasă sunt mai lucizi, mai liberi, mai optimişti, ei nu mai pot fi transformaţi cu uşurinţă în fiinţe fanatice, obtuze, devin greu de înrobit, de manipulat. Majoritatea sistemelor religioase şi regimurile totalitare, ce au urmărit controlul şi dominaţia cât mai puternică asupra fiinţelor umane, au îngrădit şi condamnat sexualitatea de-a lungul istoriei, au asociat mereu sexul cu păcatul, cu imoralitatea, au depus eforturi înverşunate în direcţia distrugerii şi pervertirii sexualităţii, privând-o de caracterul ei sublim, sacru.

Asemenea teologilor creştini, puritanii „tovarăşi“ creează schisme intre sexualitate si dragoste, acuză vehement, vulgarizează, diabolizează senzualitatea. Radu Dumitriu în cartea „De vorbă cu tinerii“ (1968) vorbeşte despre „satisfacţiile efemere ale actului sexual“, asociază actul sexual cu o „acuplare bestială care înseamnă a renunţa la adevăratele bucurii ale dragostei“. Erotismul se opune gregarelor idealuri colectiviste ale societăţii, de aceea, pe lângă controlul parental este necesar şi cel social: „viaţa în colectiv supravegheată“ (I. Vinţi, C. Pascu). Oamenii sunt priviti ca nişte animale domestice ce trebuie să se înmulţească în interesul statului, reproducerea fiind unica funcţie acceptabilă, folositoare a sexualităţii: „Să fim convinşi noi, să-l convingem pe adolescent că firescul este acela de a pune sexualitatea în slujba reproducerii“ (I. Vinţi, C. Pascu); „societatea veghează la orientarea vieţii sexuale pe făgaşul util şi poate asigura un ritm potrivit de creştere a populaţiei“ (Sfaturi pentru tinerii căsătoriţi, 1975 - I. Vinţi). Sexul este considerat o problemă, el fiind „distrugător fizic şi moral“, iar „rezolvarea ideală a problemelor sexuale este căsnicia“ (I. Vinţi, C. Pascu). Raporturile premaritale „determină perturbarea procesului de învăţămînt, de pregătire multilaterală a tinerilor“ (Niţescu). Monstruoasele decrete 770/1966 şi 441/1985 au făcut ca aceste idei hilare să poată fi aplicate la scară largă, femeile suportând ororile acestei ideologii demente, fiind permanent expuse la presiuni psihice, la sechele interioare, la mutilări fizice, la oprobiul public: „o destrăbălată“, „s-a lăsat batjocorită“, „curva“, „mamă criminală“ (documentarul „Născuţi la comandă. Decreţeii“ regizat de Florin Iepan ne dezvăluie amănunţit această terifiantă realitate a acelor vremuri).

Cu toate că la noi regimul totalitar a fost într-o oarecare măsură înlăturat, multe dintre aceste principii rudimentare s-au menţinut la fel de puternice în conştiinţa populaţiei, şi acum erotismul, plăcerea carnală rămânând „păcate“ condamnate în continuare nu numai de o rigidă morală religioasă ci şi de una laică, la fel de absurdă, de hidoasă. La polul opus, curentul pornografiei a redus sexualitatea doar la elementele fizice, instinctuale, deposedând-o de aspectele sale sublime şi târând-o astfel în noroi. Se promovează o sexualitate ostentativă, deşănţată, ce a condus la adevărate monstruozităţi ce fac dovada degenerescenţei la care s-a ajuns.

Filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ explorează zonele subconştientului colectiv legate de sexualitate, dezvăluind o parte din ţesătura sinistră inoculată, construită aici de-a lungul timpului. Acţiunea filmului urmăreşte activităţile unei studente pe parcursul unei zile şi surprinde imaginea vieţii cotidiene, o frământare permanentă, un contact neîncetat cu probleme obişnuite, unele mici şi neimportante, multe dintre ele acute, ce trebuiesc rapid rezolvate, altele majore, grave. Evenimentele din aceasta zi îi vor facilita Otiliei, personajul principal din film, accesul la regulile nescrise legate de sexualitate, adânc pătrunse în mentalităţile oamenilor, reguli care le influenţează fundamental comportamentul, aspiraţiile, tendinţele, reacţiile, judecata.

Ritmul din ce în ce mai alert al filmului, imaginile sacadate, goana Otiliei prin cartiere întunecate, pe străzi întortocheate, prin locuri strâmte, insalubre, prin teritorii străine, parcă interzise, senzaţia de insecuritate, de necunoscut, de pericol, este o trimitere directă la pătrunderea acesteia în zonele subconştientului. Această „călătorie“ o face să-şi conştientizeze traumele interioare personale şi îi dezvăluie oamenii din jurul ei într-o cu totul altă lumină. Otilia, personaj de inspiraţie orfică, o fiinţă altruistă, curajoasă resimte în toată fiinţa ceea ce descoperă, chiar prin intermediul realităţilor cotidiene. Aceasta „călătorie“ nu este o călătorie izbăvitoare, purificatoare, ea nefiind pregătită pentru conştientizarea acestor realităţi. Revelarea cumplitelor impregnări subconştiente este o adevărată coborâre în infern, Otilia fiind şocată, traumatizată, iremediabil afectată, de ceea ce receptează, de ceea ce i se petrece:

„Auzi, ştii cum zic eu să facem ? Nu mai vorbim niciodată despre asta.“

Sexualitatea transfiguratoare, înălţătoare, sublimă nu mai există nici măcar ca ideal, totul este acoperit de gunoaiele ce zac în subconştientul colectiv. Flăcările iadului predicate de creştini nu sunt ceva metaforic, ce ar exista undeva departe, într-un spaţiu aproape ireal, imaginar, ci sunt reale, palpabile, sunt aici. Regizorul Cristian Mugiu ne transportă într-un veritabil tur al unei zone infernale, ne pune faţă în faţă cu multe din clişeele noastre interioare, multe dintre ele total ignorate, ce stau la baza lipsei de orizont, a incomunicabilităţii, a închistării, a mizeriei în care ne aflăm: sexualitatea este o greşeală, „eu nu vă judec pentru ce vi s-a întâmplat. Toată lumea greşeşte în viaţă“, „...cine greşeşte plăteşte, eu am greşit ...“; sexualitatea poate cauza o condamnare, deci privarea de libertate (avortul era ilegal), „domnişoară asta nu-i de joacă. Ştiţi că e de puşcărie ce facem noi aici“, „ştiţi că de la 4 luni încolo e altă încadrare; nu te mai bagă la avort, te bagă la omor. Şi-i de la 5 la 10 ani“; sexualitatea este cauza unei sarcini nedorite, deci a unui posibil avort, este în legătură cu toate complicaţiile legate de acesta (mai ales în perioada comunistă), cu găsirea unui felcer, cu lipsa de acces la echipament medical adecvat, cu posibilitatea apariţiei complicaţiilor medicale corelată cu inoportunitatea apelării la asistenţă medicală calificată, „salvarea, vă zic ceva, dacă ati chemat-o deja suntem pe jumătate la puşcărie cu toţii“; actul sexual silit, dezgustător, traumatizant, obţinut prin condiţionarea femeii este tot o formă a sexualităţii, „eu sunt drăguţ cu dumneavoastră şi vă ajut, şi atuncea şi dumneavoastră puteţi fi drăguţe cu mine ... dacă vreţi imi ziceţi care-i prima, dacă nu m-am ridicat şi am plecat“; sexualitatea este în legătură cu micul cadavru de pe podea, „L-am dat afară. E în baie.“, precum şi cu regulile de a scăpa de acesta, „A, foarte important ce am uitat să vă zic. În nici un caz să n-aruncaţi avortonul în veceu că se înfundă, da, nici bucaţi, nici întreg ... şi nici să te apuci să mi-l îngropi să-l răscolească câinii sau mai ştiu eu ce ... îi dai drumul jos pe gheena de la etajul 10, clar ?“; actul sexul este prilejul atâtor angoase, stresuri, discuţii evitate, „ce faci dacă eu rămân însărcinată ... este foarte posibil ... te-ai gândit vreodată...“, „să îţi dai drumu' afară când faci cu mine....“, „joi, te-am rugat să ai grijă, da, să termini afară, ti-aminteşti, şi ... ţie puţin ţi-a păsat“, „important e să ai grijă să nu rămâi“; sexul poate duce la o legatură nedorit de lungă cu o persoană nepotrivită, „nu am de gând să-mi petrec restul vieţii făcându-ţi ţie pireu“.

Scena petrecerii aniversare va rămâne, cu siguranţă, memorabilă în cinematografia românească. Grupul de invitaţi, cetăţeni model, oamenii sistemului, intelectuali bine hrăniţi, autosuficienţi, realizaţi conform normelor sociale, mândri de valoarea lor, de ideilor lor, emiţând teorii ale moralităţii şi realizării personale, este dezgustător prin platitudinile, ipocriziile, stupidităţile declamate, un grup debil compus din fiinţe ce s-au autoizolat într-o cuşcă a infirmităţii, a ignoranţei. El reprezintă intelectualitatea românească, intelectualitate ce a pactizat cu sistemul comunist, semidocţi ce au susţinut comunismul atât de mult timp la noi, adevărate cadavre umblătoare ce întreţin şi promovează şi acum multe din vechile mizerii, din falsele valori. La masă, ei nu poartă un dialog ci fiecare vorbeşte singur, autoadorându-şi propriile gânduri, propriile cuvinte, un joc de domino verbal în care frazele nu sunt altceva decât materializarea sechelelor fiecăruia, un şocant dialog al surzilor.

Ei pot reprezenta şi viitorul, împlinit după evenimentele din 1989: mai multă mâncare, mai mult confort, mai mult divertisment, mai multă informare („dă drumul la televizor să vedem ...„), din pacate însă toate de o calitate ordinară, imbecilizantă. Aşadar, deşi în aparenţă am depăşit mizeria comunistă, în realitate doar exteriorul, forma este schimbată, conţinutul fiind la fel de găunos, noi trăind în continuare în aceeaşi groapă de gunoi, pe acelaşi focar de infecţie.

Personajele fac parte din această lume perversă, ele se adaptează, perpetuează, preiau din deviaţiile sistemului: perfidia lui Bebe, indolenţa manipulatoare, extrem de eficace a Gabiţei, infantilismul egotic, obositor al lui Adi, etc. Vieţuirea urmează un curs implacabil, parcă dinainte stabilit, cu o mulţime de probleme ce apar şi se rezolvă parcă de la sine, situaţii simple, situaţii complicate, unele încheiate, altele rămase neterminate, în aer, parcă puncte de plecare pentru viitoare intrigi, pentru viitoare existenţe ratate.

Finalul filmului, cu refrenul muzical din fundal, obsesiv, plin de patos, perimat, cu umbrele ce dansează neîncetat, cu meniul atât de binecunoscut de chelner, prezentat ca o concluzie, „Deci … muşchi de vită, muşchi de porc, ficăţel la capac, creier pane, măduvioare“, punctează cinic imaginea unei vieţi închise, fără sens, o aluzie la omul zdrobit de societate, redus practic la o adunătură de organe.

„4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ oferă o radiografie clinică, necruţătoare, a tenebroaselor impregnări din subconştientul colectiv legate de sexualitate, şi bineînţeles a mutaţiilor, monstruozităţilor, diformităţilor, ce apar ca rezultat direct al acestor realităţi subconştiente. Un film al înstrăinării, al incomunicabilităţii, un film profund pesimist despre dezumanizare, despre lipsa de orizont, despre un mecanism infailibil de alienare, de zombizare a fiinţelor umane, mai exact a noastră, a tuturor.

Remember 18 martie 2004 - "mineriada" împotriva yoghinilor

2 comentarii :
Vizionati o colectie de filme despre "mineriada" împotriva yoghinilor din 18 martie 2004. Noutati despre situatia celor abuzati puteti afla din articolul: 18 MARTIE 2010: SASE ANI DE LA DESCINDERILE ABUZIVE SI TALHARESTI IN CASELE YOGHINILOR.
Teroare, abuzuri, violenta - Povestea pe scurt a ilegalului atac declansat pe 18 martie 2004 impotriva yoghinilor si a lui Gregorian Bivolaru.


Marturiile catorva dintre victimele descinderilor ilegale si talharesti din 18 martie 2004.


Declaratia lui Gregorian Bivolaru dupa atacul din 18 martie 2004, cu cateva zile inainte de a-i fi inscenata arestarea.


Abuzurile autoritatilor in cadrul campaniei violente din martie 2004.


Abuzurile parchetului, politiei, jandarmeriei si serviciilor secrete, monitorizate de catre organizatiile de aparare a drepturilor omului.


Inimaginabila campanie de manipulare din mass media: minciuni, calomnii, instigare la violenta, discriminare, incalcarea drepturilor omului, stiri falsificate, acuzatii false dar senzationale, acoperirea abuzurilor autoritatilor.


Cea mai abuziva si mai agresiva campanie - cazul minorei Madalina Dumitru.


Cine si de ce se teme de Gregorian Bivolaru? - un istoric al abuzurilor realizate impotriva lui Gregorian Bivolaru, din timpul regimului comunist pana in zilele noastre.


1 aprilie 2004 - Protestul de la Institutul de Medicina Legala.


Dreptate pentru MISA - film documentar.


Cum au fost fabricate dosarele MISA/Gregorian Bivolaru - film documentar.


Lumina pe MISA - film documentar.

Bilitis - compozitor Francis Lai

2 comentarii :

Muzica din filmul "Bilitis", compozitor Francis Lai.

miercuri, 17 martie 2010

Prima meditaţie specială de inducţie a stării de eliberare prin miracol divin (dupa spirala yang de la Herculane 1996)

Niciun comentariu :

Filmare la prima meditaţie specială de inducţie a stării de eliberare prin miracol divin, din timpul taberei de yoga de la Herculane din anul 1996. Filmarea suprinde momentul dintre spirala yang si inducţie. Clipul este preluat de la adresa: http://www.youtube.com/view_play_list?p=5C5D10E163C0D18B. Multumim celor care l-au postat pe internet.


“În primul rând eu merg la spirală pentru că acolo reuşesc foarte rapid să mă regenerez, pot asimila într-un mod conştient calităţile altor zodii…şi tot acolo simt vie prezenţa ghidului spiritual. Când realizez meditaţia de inducţie a stării de eliberare prin miracol divin, muzica mă ajută foarte mult să-mi trezesc o stare de solaritate şi totodată de raportare la Dumnezeu…Câteodată trăiesc stări de extaz pe VISHUDHHA CHAKRA şi o stare de deschidere sufletească faţă de toate persoanele care participă la spirală…îmi vine să îmbrăţişez pe toată lumea…şi îi simt ca pe un întreg.” - Claudia M. din Focşani, cursantă în anul 7 de yoga.

"Prima trăire paranormală referitoare la Grieg a avut loc la vârsta de 10 ani (acum 20 de ani) când, fiind foarte bolnav, am intrat în comă. Am ajuns atunci în faţa unor entităţi subtile pe care le-am rugat să mă lase să revin la viaţă, dar ele mi-au spus că „nu mai există medicamente“ pentru mine. Atunci mi-a apărut Grieg înconjurat de o lumină alb-strălucitoare şi mi-a întins mâna. Apoi am revenit la viaţă, spre mirarea tuturor. Ulterior am trăit stări de intuiţie extraordinară, de genialitate, mi s-au trezit anumite capacităţi bioenergetice şi nu am mai fost bolnav niciodată. Am avut o evoluţie socială şi intelectuală fulminantă.

Cu un an înainte să vin la cursul de YOGA l-am visat din nou pe Grieg. M-a sfătuit să nu mai mănânc carne, să fac dragoste fără să ejaculez („cu continenţă“, cum aveam să aflu mai târziu) şi să mă rog în fiecare duminică întreaga zi. Am respectat întru totul cele spuse de el şi o minunată femeie a apărut în viaţa mea. Era la cursul de YOGA, dar temându-se că nu voi înţelege anumite aspecte spirituale, evita să discute despre acestea. Am aflat că pleca în tabăra yoghină de la Herculane şi am rugat-o să merg şi eu cu ea, dar în afara taberei.

În ziua în care urma să aibă loc prima spirală urmată de Inducţia Stării de Eliberare prin Miracol Divin de la acest curs, l-am visat pe Grieg care mi-a spus: „Sunt la Hotelul Roman, la etajul 5. Nu sunt un înger, te aştept!“.

A doua zi urma să-mi susţin teza de doctorat. Toată ziua m-am gândit la acel vis; nu ştiam nimic de la iubita mea nici despre Grieg, nici despre spirală. Nimic. În faţa agenţiei de bilete am hotărât să-mi ascult inima şi să merg la Hotelul Roman. Pe holul de la etajul 5 s-a auzit o voce: „Să vină Adrian!“. Astfel am ajuns să-l cunosc pe Grieg şi am participat pentru prima dată la o spirală YANG.

Am mers apoi şi în tabăra spirituală de la Costineşti. După una dintre spiralele YANG urmate de Inducţia Stării de Eliberare prin Miracol Divin i-am spus lui Grieg: „Nu am mai trăit asemenea stări.“ Mi-a răspuns: „Este o stare normală. Trebuie să ne găsim starea de umanitate pentru a fi oamenii lui Dumnezeu.“

Experienţe paranormale cu Grieg am mai avut; relevantă o consider pe cea din toamna anului 2002 când am văzut imaginea lui Grieg în genunchi în faţa Tronurilor Cereşti ale lui Dumnezeu, rugându-se ca această ţară să fie cruţată de cutremur. Doar în ultima clipă, la ora 4.00 dimineaţa, Dumnezeu s-a îndurat şi România a fost salvată.

De-a lungul timpului, prin contact telepatic cu Grieg am fost iniţiat în GAYATRI MANTRA şi în MANTRA Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, înainte de a le primi la cursul de YOGA, precum şi în practica secretă a celor 7 focuri.” (A.M.)

marți, 16 martie 2010

Musicalul Notre Dame de Paris - Garou, Daniel Lavoie, Patrick Fiori

Un comentariu :

Fragment din musicalul "Notre Dame de Paris", avandu-i ca protagonisti pe Garou, Daniel Lavoie si Patrick Fiori.

(Nota: a se face abstractie de versurile imbecile si lipsite pe alocuri de cea mai elementara logica. Autorul libretului a deturnat in sens diabolic opera originala a lui Hugo, recomandarea noastra fiind una strict muzicala.)

miercuri, 10 martie 2010

Este Gregorian Bivolaru un guru?

Niciun comentariu :
În Occident este greu de preluat modelul tradiţional oriental al GURU-lui, Învăţătorul, Maestrul, cel care prin iniţierea spirituală îndepărtează întunericul ignoranţei. Despre Gregorian Bivolaru ziariştii în unanimitate scriu cu indignare că s-a autointitulat guru. Ne întrebăm de ce, pentru că Gregorian Bivolaru NU a afirmat niciodată că este un guru. Cei care l-au intitulat de la început „guru Grieg” sau "guru Bivolaru", la modul ironic şi batjocoritor, sunt chiar ei, ziariştii, care nici măcar nu au habar ce semnifică acest cuvânt.

Mai mult, Gregorian Bivolaru a afirmat în repetate rânduri, în mod public, chiar în interviuri televizate, că NU se consideră un guru. Ne-a explicat şi de ce: pentru că, în Orient, noţiunea de guru nu este asociată doar cu aceea de învăţător spiritual, ci implică şi o raportare devoţională a discipolului, raportare pe care el o consideră deplasată în ceea ce priveşte propria lui persoană.

Oricum, Occidentul a preluat noţiunea de GURU într-un mod extrem de superficial. Nu numai că i s-a ignorat complet sensul, dar acest cuvânt sacru pentru orientali a fost vulgarizat, batjocorit, banalizat. Se vorbeşte de: “guru în modă”, „guru al managementului”, „guru al fitnessului”, probabil înţelegând prin aceasta un fel de expert în domeniu.

Pe internet întâlnim pe multe site-uri printre nivelurile atribuite utilizatorilor alături de novice, senior şi... guru. Ca să nu mai vorbim despre sintagma de „guru al sexului” atât de frecvent întâlnită încât au fost create chiar filme cu titluri de acest gen (vezi “Guru, profu’ de sex”) sau jocuri pe computer al căror obiectiv este să ajungi un “sex-guru”. Să ne mai mirăm atunci de ce în mintea oamenilor, acest cuvânt este asociat mai mult cu obsesia pentru sexualitate decât cu spiritualitatea?

Ne putem da deci seama cam ce înţeleg ziariştii prin acest cuvânt şi poate ar trebui să ne bucurăm că atunci când se referă la Grieg folosesc de fiecare dată termeni precum “pseudo-guru”, „fals guru” sau guru între ghilimele. Căci în nici un caz Grieg nu este ceea ce înţeleg ei prin guru.


Deci ca să concluzionăm, răspunsul este foarte simplu şi dezbaterile terminologice nu-şi au sensul: pentru noi Gregorian Bivolaru este profesorul nostru de yoga şi, din punct de vedere spiritual el este Ghidul nostru spiritual. Mai mult chiar, mulţi dintre noi îl considerăm a fi cel mai bun prieten al nostru. Toată această „furtună într-un pahar cu apă” este o scorneală a presei. Pentru că nu are sens să „importăm” noţiunea de GURU nici din Orient nici (versiunea terfelită) din Occident.

Vizionati si:
Pentru Tine - documentar biografic despre Gregorian Bivolaru realizat in anul 2002
Calauza (1995) - documentar biografic Gregorian Bivolaru
Conferinta Grieg: "Ceea ce este esential si care totusi ne lipseste" (Herculane 2001)
Cum sa-i binecuvantezi pe cei dragi si chiar pe cei care pot sa iti doreasca raul
Contrafacerea dosarelor MISA - Gregorian Bivolaru
Adevarul despre MISA si Gregorian Bivolaru este rareori reflectat corect in mass media
Campania Mass Media impotriva MISA si a lui Gregorian Bivolaru
Dreptate pentru MISA si Gregorian Bivolaru - Vinovatii pentru abuzurile din timpul perchezitiilor din 18 martie 2004 trebuie sa plateasca
Cine si de ce se teme de Gregorian Bivolaru?
Martie 2004 - Abuzurile autoritatilor impotriva lui Gregorian Bivolaru
Gregorian Bivolaru despre evenimentele din 18 martie 2004

Cititi mai multe informatii despre Gregorian Bivolaru si
Aforisme despre umilinta, Aforisme despre credinta
Arta de a spune NU atunci când trebuie
Despre mintea rationala – Rolul acesteia si modul în care ea poate fi usor transcensa
Serviciile secrete impotriva lui Gregorian Bivolaru
Gregorian Bivolaru si MISA in raportul independent Sistemul juridic din România - septembrie 2006, realizat de Societatea pentru Justitie (SoJust)
Gregorian Bivolaru si MISA - povestea acuzatiilor cusute cu ata alba
Ce spun dosarele Securitatii despre Gregorian Bivolaru
Dosarul de la Securitate al lui Gregorian Bivolaru "protejat" de CNSAS
Fumigena Gregorian Bivolaru, doar o secventa dintr-o lunga serie
Gregorian Bivolaru - persecutat, detinut politic si incarcerat abuziv in sistemul psihiatric comunist
Yoga «pericol pentru stat» - Libertatea credintei în România
Dezvaluirile lui Gregorian Bivolaru se confirma - Documente oficiale ce releva planul criminal de reducere a populatiei globale
Agentii de influenta ai masoneriei din mass media il calomniaza pe Gregorian Bivolaru

Urmeaza falimentul Realitatea tv si al publicatiilor Mediapro?

Niciun comentariu :
Agentia internationala de presa Reuters a solicitat deschiderea procedurii de insolventa in cazul Realitatea TV si NewsIn, detinute de Grupul Realitatea-Catavencu, controlat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vantu. Reuters are de incasat de la Realitatea TV si NewsIn datorii in valoare totala de 60.000 lei. Anterior, agentia de presa Mediafax a solicitat si ea intrarea in insolventa a televiziunii Realitatea TV, pentru datorii de 50.000 de euro. La acestea se adauga a treia cerere de insolventa, inaintata de compania System Design & Integration (SDI), a carei plangere va fi discutata de magistrati in cursul acestei luni.

De asemenea 2 firme au solicitat in instanta insolvenţa SC Publimedia International SA, firmă controlată de şeful imperiului Media Pro, Adrian Sârbu. Publimedia Internaţional este unul dintre cei mai mari publisheri de presă scrisa din Romania, editând, printre altele, cotidianele "Ziarul Financiar", "Pro Sport" si "Gandul" si revistele "Business Magazin", "Pro TV Magazin" si “The One”.

De amintit faptul ca anterior printre falimentele din presa romaneasca s-au numarat si ziarele Business Standard, Cotidianul, Ziua si Gardianul.

Ca fapt divers este interesant de mentionat faptul ca ziarele Ziua si Gardianul, cele mai mari publicatii de propaganda masonica din Romania, si-au incetat activitatea si pe online in jurul datei de 24 ianuarie 2010, dupa ce anterior fusese sistata varianta print. In aceeasi perioada s-au implinit 5 ani de la momentul in care aceste doua ziare au pornit impreuna cu Realitatea TV, B1 si Prima Tv, o noua campanie publicitara negativa, contra lui Gregorian Bivolaru: cazul incredibilei recompense oferite pentru informatii ce ar putea duce la prinderea acestuia. Prin aceasta campanie imaginea lui Gregorian Bivolaru s-a vrut a fi asociata cu un infractor foarte periculos, desi nu exista nici un verdict judecatoresc in acest sens, ba mai mult, fusese victima unor abuzuri ale autoritatilor, fapt confirmat si de justitia suedeza. Gabriel Andreescu pe atunci editorialist la "Ziua" aminteste in scrisoarea sa de incetare a colaborarii cu acest ziar, momentul "nefericit si ilegal" al anuntului referitor la recompensa:
"Scrisesem un editorial "aspru" privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna."
Aceasta campanie de hartuire a unui om incomod atat inainte de 1989 cat si dupa aceea, care in mod normal ar fi trebuit sa se bucure de prezumtia de nevinovatie, este unica in istoria presei postdecembriste si a fost pornita in mod evident la comanda masoneriei. Pentru orice om de bun simt este evidenta discrepanta dintre felul in care aceste organisme de presa trateaza MISA pe de o parte si francmasoneria pe de alta parte. Campaniile de propaganda favorabile organizatiilor francmasonice sunt intr-un contrast puternic cu multitudinea de campanii murdare si mincinoase realizate de catre anumite institutii mass media impotriva MISA si a liderului Gregorian Bivolaru, autorul mai multor lucrari ce fac dezvaluiri despre francmasonerie, putin cunoscute pana la momentul publicarii lor.


Cititi si:
Campania Mass Media impotriva MISA si a lui Gregorian Bivolaru
Satanism si capete de mort in ritualurile masonilor
Ziarele „Ziua” si „Gardianul”, în prag de faliment
Presa masonica contra lui Gregorian Bivolaru - cazul incredibilei recompense oferite de ziarele Gardianul si Ziua
Cine sunt fondatorii si detinatorii ziarului Gardianul?
Mercenarii din mass media instigă opinia publică şi Biserica împotriva MISA
ŞOBolanii ies la iveala: Încă unul din atacatorii înverşunaţi ai MISA se dovedeşte a fi mason
MTV Romania, televiziunea trustului MediaPro, a difuzat un megaritual masonic ocult închinat Satanei
"Ingerii" masoneriei au copite!!
Originile Masoneriei releva caracterul satanic al organizaţiei
Video despre Illuminati, francmasonerie, manipulare media, organizatia secreta Skull and Bones, planul de dominare mondiala: noua ordine mondiala
Mentalitatea francmasonică

"Întâlniri cu oameni remarcabili" - George Ivanovitch Gurdjieff

2 comentarii :
"Întâlniri cu oameni remarcabili", este un film initiatic, care prezinta extraordinara viata a celui care a fost Gurdjieff, un veritabil maestru spiritual, cel care a propovaduit Cea de-a Patra cale.


Înainte de începutul primului război mondial, un om de origine armeano-greacă, ce trăise din plin experienţa călătoriilor şi a trăirilor profund ezoterice, s-a întors în Rusia, ţara în care se născuse, aducând cu el nepreţuita învăţătură mistică a Orientului."

"Frapa prin marea sa simplitate interioară şi aerul său natural cu care ne făcea să uităm complet că reprezenta pentru noi lumea miraculosului şi a necunoscutului. Se simţea, de asemenea, în el, foarte puternic, absenţa totală a oricărui fel de afectare sau dorinţă de a impresiona în vreun fel pe cei din anturajul său. În plus, îl simţeam complet dezinteresat, total indiferent faţă de lux, faţă de confortul său şi capabil de a nu precupeţi nici un efort în munca sa." (P.D.Uspensky, Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută)

George Ivanovitch Gurdjieff (1877-1949) s-a născut în oraşul Alexandropol, în apropierea graniţei ruso-persice. Familia sa, de origine greacă, a locuit o perioadă de timp în Turcia, stabilindu-se ulterior în Armenia. Tatăl lui Gurdjieff, persoana cu cea mai mare influenţă asupra copilăriei şi adolescenţei lui, era de profesie tâmplar. La atelierul său se strângeau seara nenumăraţi oameni care purtau discuţii despre religie şi, mai ales, povesteau nenumărate legende asiatice. Aceste povestiri l-au impresionat foarte mult pe Gurdjieff şi au făcut ca de la o vârstă foarte fragedă să fie pasionat de fantastic şi supranatural.

"Primii săi ani s-au scurs într-o atmosferă de poveşti, de legende şi tradiţii. În jurul lui, miraculosul fusese un fapt real. Predicţii pe care le auzise şi cărora anturajul său le acorda încredere totală se realizaseră şi îi deschiseseră ochii spre multe lucruri. Împletirea tuturor acestor influenţe crease în el, de la cea mai fragedă vârstă, o gândire orientată spre misterios, incomprehensibil şi magic." (P.Uspensky, Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută)

A primit o foarte bună educaţie, fiind supravegheat îndeaproape de episcopul localităţii, care l-a format pentru a deveni medic şi preot. Gurdjieff a plecat de acasă când era încă adolescent şi s-a întors după 20 de ani. Se spune că în această perioadă a călătorit în Asia, Europa şi Africa, fiind membrul unui grup ezoteric numit "Căutătorii Adevărului", ce aveau ca scop găsirea Adevărului Ultim.

A cunoscut fachiri şi dervişi, autentici maeştri spirituali, a studiat practicile yoghine, a vizitat celebrele mănăstiri tibetane. Conducătorii grupului din care făcea parte îl trimiteau de la un maestru la altul, fiecare dintre aceştia dăruindu-i o parte din cunoştinţele sale, precum şi meseria lor. Astfel, el a învăţat arta ţesutului, caligrafia, prelucrarea aramei, tehnici respiratorii, dansurile dervişilor, muzica sufită şi tehnici yoghine de evoluţie rapidă.
Citeste restul articolului...

sâmbătă, 6 martie 2010

blu: elements - Forsenses

2 comentarii :
O minunata simfonie pentru ochii si urechile dumneavoastra:
'Forsenses' este prima parte a seriei 'blu:elements' care se doreste a fi o productie artistica ce exploateaza la maxim potentialul tehnologiei High Definition. Acest ambitios proiect combina filmari in fomat HD ale celor 4 elemente - apa, pamant, aer si foc - cu o coloana sonora 3D surround speciala.

miercuri, 3 martie 2010

Yoghinii si regimul comunist - IV

Niciun comentariu :
Extrase din cartea "Reprimarea miscarii Yoga in anii '80" de Gabriel Andreescu

Cititi si:
Fragmente din marturiile Gabrielei si Mihaelei Ambarus (Yoghinii si regimul comunist - I)

Fragmente din mărturia Angelei Maria Mayer (Yoghinii si regimul comunist - II)
Fragmente din mărturia Angelei Maria Mayer - continuare (Yoghinii si regimul comunist - III)

Fragmente din mărturia lui Nicolae Catrina

De prin '83, practica yoga a fost prohibita în România. Nu oficial, bineînteles, dar nu mai gaseai cursuri nicaieri. Imediat dupa ce Meditatia Transcendentala a fost destul de rasunator pusa la index, iar toti acei intelectuali implicati - si Grieg de asemenea - au avut multe probleme, a urmat un recul comunist, o actiune de înabusire si, de fapt, chiar de prevenire a oricaror initiative de genul acesta. Regimul a pus la Fondul Secret foarte multe carti pe care le cautam la BCS, la BCU, la Biblioteca Academiei, unde mergeam aproape zilnic si citeam ore în sir. Dar atât de zelosi au fost cenzorii, încât au ajuns sa interzica si manifestari culturale care li se pareau mistice sau prea spirituale.

Îmi amintesc în perioada aceea de un ciclu Wagner la Opera. Se anuntase Inelul nibelungilor, eram foarte interesat, voiam sa iau bilete si, exact când sa fie spectacolul, a disparut din program. Însa, daca au fost foarte zelosi, nu au fost si foarte priceputi. Au interzis si au pus la Fondul Secret cartile în al caror titlu aparea explicit „yoga". Atunci venea bibliotecara si spunea : „Ne pare rau, nu mai este volumul respectiv". Sau nu mai gaseai nici fisa. Desi uneori ramâneau fisele, doar cartea nu se mai putea citi. Însa, de cele mai multe ori, cartile erau luate cu tot cu fise din sala cataloagelor. Însa, daca nu scria „yoga"pe coperta, gaseai. Atunci am descoperit si am citit la Biblioteca Centrala de Stat chiar si carti despre meditatia transcendentala. Cam asa a început pentru mine totul, printr-o abordare pe usa din spate a acestor subiecte tabu în ultimii ani ai comunismului.

Imediat dupa ce am început sa practic yoga cu Grieg, s-au interzis orice fel de cursuri care aveau legatura cu traditiile orientale. De fapt, am vrut sa încep atunci când se mai putea înca, dar am tot amânat, pentru ca în acea perioada, ca si acum, ma fascinau artele, filmele - si mi se parea ca nu am timp de altceva. Mergeam zilnic la Cinemateca, sa vad tot ce era important. Frecventam aceste biblioteci unde citeam foarte mult si mi se parea ca nu mai am timp si de yoga. Iar dupa ce am tot amânat, când nu s-a mai putut, m-am trezit ca vreau si eu foarte mult sa practic si am început totusi, chiar asa, clandestin, înca de la început, mi-am dat seama ca este un demers de o rezistenta cumva subterana la sistem. Pe vremea aceea, toata lumea vorbea, toata lumea spunea bancuri cu securisti, cu militieni, cu Ceausescu, oamenii comentau: „Ce rau este!". Dar asa, cam doi-trei la o masa de restaurant, pe o banca, numai în particular. Foarte putini au avut curajul sa se ridice public, sa spuna ceva împotriva regimului, împotriva lui Ceausescu. Românii au preferat sa se opuna indirect, printr-un gen de respingere a acelui surogat de cultura comunista si a acelei mascarade de spiritualitate promovata de activisti, a asa-zisului om nou.

Poate si pentru ca era fructul oprit, lumea se arata însa foarte interesata de aceste subiecte. Nu eram niciodata singurul care citea la cele trei mari biblioteci din Bucuresti, Universitara, BCS si Academiei. Nu eram singurul care studia lucrari despre yoga, despre spiritualitate. Nu eram nici macar singurul care ramânea zilnic ore în sir cu un morman de volume, altul de fiecare data, cu adnotari, cu însemnari. Si, în afara acestei zone „strict spirituale ", cultura care se opunea mai mult sau mai putin vizibil, mai mult sau mai putin tacit regimului era extrem de cautata. Daca aparea o aluzie, ca în faimoasa poezie a Anei Blandiana cu motanul Arpagic sau erau în text unele referinte mascate, oamenii devorau acele carti. îmi amintesc ca romanul lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pamânteni se vindea la un moment dat cu 300 de lei. Pe vremea aceea însemna o suma foarte mare, pentru ca un salariu mediu era 2 000-3 000 de lei.

Era o foame de subiecte interzise. Mergeam la talcioc sa caut carti pe care nu le gaseai în librarii, iar acolo întâlneam oameni care cumparau lucrari despre yoga, despre astrologie, despre ezoterism. Stiam pe foarte multi care aveau biblioteci din carti copiate sau rascopiate la a nu stiu câta mâna. Uneori, abia mai erau lizibile, dar erau foarte pretioase, pentru ca altceva nu gaseai. La un moment, dat vorbeam cu Claudiu T., chiar dupa prima sau a doua lectie de yoga. „îti dai seama", mi-a spus el, „este un risc extraordinar sa facem asta, oricând pot sa apara probleme mari". „M-am gândit si eu, îmi asum acest risc." „Da, si eu mi-l asum", a zis Claudiu. A fost într-adevar un risc pe care l-am îmbratisat. Si, chiar daca ei ne-au întrecut asteptarile, în sensul rau al cuvântului, nu am fost cu totul surprinsi când au pornit anchetele, pentru ca observasem de mult ca suntem urmariti, uneori chiar pas cu pas. Securistii recurgeau chiar si la astfel de tactici de intimidare. Te lasau sa vezi ca esti supravegheat numai ca sa te sperie, sa renunti la ceea ce considerau ei ca nu trebuie sa faci. Cu toate acestea, nu am încetat sa practicam yoga, chiar daca pericolele erau foarte mari si ne era clar ce ne-ar putea astepta. Se stia ce s-a petrecut cu toti acei oameni din Meditatia Transcendentala, care nu erau ca noi, bieti studenti, erau ditamai intelectualii si somitatile, unii cu titluri academice. Au picat cu totii si, din punct de vedere social, au ajuns foarte rau. Iar daca în cazul lor a fost posibil asta, cu atât mai usor ar fi fost sa ne ostracizeze pe noi, niste necunoscuti. În perioada de început nu eram însa foarte preocupati de asemenea lucruri. Era mai puternica bucuria descoperirii unui domeniu atât de fascinant, la care am aspirat foarte mult, chiar înainte sa-l cunoastem.

În perioada aceea, citeam foarte mult filosofie, romane, citeam foarte, foarte mult, chiar în afara cartilor de yoga. M-a impresionat personajul lui Giovanni Papini, omul care voia sa citeasca absolut orice, voia sa asimileze întreaga cultura a planetei. Si a început voiniceste cu litera A. Îsi facuse un fel de enciclopedie cu toata cultura lumii si de la prima litera a alfabetului a fost deja coplesit de multimea operelor si a autorilor de care nu auzise, dar care erau foarte interesanti. Si-a dat seama ca este imposibil sa-si atinga telul. Nuvela se numeste "Un uomo finito" (Un om sfârsit), iar la finele vietii personajul întelege ca n-a facut nimic, ci abia si-a îndreptat degetul în directia catre care aspira. Asta m-a marcat, caci mi-am dat seama ca o asemenea asimilare pe orizontala este imposibila. Cautam înca de atunci sa aflu ceva esential, care sa-mi potoleasca setea de a sti, de a absorbi cultura, arta, cunoasterea în general, dar în acelasi timp sa-mi ofere o structura care sa poata condensa, sintetiza cumva toate aceste lucruri. Ei, în momentul în care am început sa citesc lucrari din domeniul spiritualitatii, mi-am dat seama ca, în sfârsit, am gasit. Pentru ca tot ce stiam, tot ce studiasem înainte începea încet-încet sa se lege, sa se închege în ceva din ce în ce mai coerent, complet.

Eram în permanenta supravegheati. Erau urmarite nu doar telefoanele pe care le dadeam de acasa sau de la gazda unde locuiam. Ei supravegheau tot ce faceam. Si evident ca, într-o prima faza, asta are darul sa te sperie. Îti da fiori, oricât ai fi de hotarât. Si totusi, am mers mai departe. Erau atât de îndârjiti sa împiedice accesul la aceasta forma de cultura, de cunoastere esentiala, încât te blocau chiar si în lucruri care erau complet inofensive. Spre exemplu, cum am învatat eu sanscrita. Am facut un an cu Amita Bhose, care tinea un curs facultativ la universitate. Putea veni oricine dorea, nu era un curs oficial. Ea preda altceva, mi se pare ca bengali, sanscrita era de mai multi ani în afara materiilor obligatorii si nimeni nu fusese interesat sa interzica aceste ore. Bun! Când am început sa mergem noi, s-au schimbat lucrurile. Fiindca erau prea multi interesati si veneau prea multi la curs. Ce au zis ei? Hopa! Iata-i, misticii, învata sanscrita! La ce le trebuie lor asa ceva? Si dupa doar vreo 3-4 luni, Amita Bhose ne-a zis ca se bucura mult de interesul nostru pentru curs si de perseverenta noastra, dar îi pare foarte rau, nu mai poate sa-i primeasca decât pe studenti, iar daca nu suntem de la Filologie sau Limbi Straine, trebuie sa aducem adeverinta ca avem nevoie de limba sanscrita pentru facultatea pe care o urmam. Cine putea sa vina cu astfel de adeverinta, ca are nevoie de sanscrita la Matematica, la Informatica sau la Electronica, unde am fost eu? Ei bine, am adus totusi o adeverinta, pentru ca atunci se putea. Am dat o cafea, niste flori secretarei de la facultate si am facut rost. Am fost primit cu adeverinta ca am nevoie de sanscrita la Electronica si asa am putut continua înca 6 luni. Dupa care si-au dat seama ca nu e buna aceasta varianta, stiau si ei ca sistemul are fisuri, secretarele în primul rând erau foarte sensibile la atentiile studentilor si au zis gata, nu au voie decât studentii de la Filologie si nimeni altcineva. Si atunci, fiindca îi era frica sa nu-i suspende cursul, Amita Bhose ne-a rugat foarte mult sa nu mai venim, desi îi parea rau si ei. Foarte rau îi parea. Asta era, asa ca am învatat mai departe singuri. E un exemplu de cât de stupid era modul securistilor de a preîntâmpina alunecarile, devierile de la doctrina comunista, cum le numeau ei, ca tineretul sa nu fie cumva corupt de curentele mistice "decadente". Tot în vremea aceea mergeam si la un curs de asa-zisa limba ebraica, al lui loan Alexandru. Se tinea la Universitate, dar nu la Pitar Mos, ci chiar în cladirea Arhitecturii, din câte îmi aduc eu aminte. loan Alexandru facea ore mai degraba de spiritualitate ebraica. Era foarte special. El nu se referea prea mult la limba, spunea vreo doua-trei fraze, dupa care aproape intra într-un fel de transa. Vorbea foarte frumos. Si, la fel, la scurt timp, i-au oprit si lui cursul, pentru ca tot ce era „mistic" li se parea foarte periculos.

Am avut ocazia sa ma confrunt puternic, sa privesc frontal aceasta fata hidoasa a comunismului, imediat dupa ce am început yoga, în '84, când Grieg a fost arestat prima data. Eram si noi deja implicati, însa, pe vremea aceea, abia începusem de un an si ceva cursul. Nu eram foarte, foarte apropiati, nu ne întâlneam cu el foarte des. Asa ca nu eram înca prea cunoscuti de catre securisti. De fapt, nici macar nu faceam cursul cu Grieg, ci cu Narcis. Narcis si Eugen începusera cu un an înainte. Ne întâlneam foarte rar direct cu el, practic, atât de rar, încât aproape ca nici nu conta pentru securisti. De aceea pe noi nu ne-au terorizat atunci. Pe mine m-au anchetat, pe Claudiu nu. Iar pe mine m-au luat numai pentru ca locuiam în gazda la cineva unde se facea acasa un curs de yoga, cu o grupa mai mare. Eram acolo când au facut perchezitia, nu m-au cautat pe mine special. Dar, pentru ca tot m-au gasit, m-au luat la Securitate si dupa aceea „m-au invitat" iarasi, de vreo câteva ori. Oricum, m-au obligat sa ma tund, aveam parul mai lung si nu le placeau pletosii nici atunci. De fapt, cu atât mai mult atunci. Am dat câte o declaratie fara importanta, mi-am dat seama ca ei nu ma considerau foarte bun cunoscator - nici nu eram, de fapt - al activitatii pe care Grieg o sustinea cu cursurile de yoga, cele clandestine. Dar am avut atunci ocazia sa ma confrunt prima data cu teroarea securista, pe care, daca nu o observi direct, cred ca nici nu o poti întelege. Numai din carti, din filme nu ai cum sa o întelegi. Este un climat, un câmp de teroare psihica, pentru ca la acea ancheta nu m-au batut deloc, dar au vrut sa ma sperie. Atunci însa nu si-au pus mintea cu mine, nu m-au luat în serios, cum s-ar spune. Dar mi-am dat seama ca, daca te iau ca pe un vinovat si urmaresc sa te distruga, nu-i opreste absolut nimic si pot face efectiv orice vor cu tine. Nimeni nu ar fi avut curajul în vremea aceea sa-i sanctioneze pentru ca ti-au facut tie un rau sau te-au adus în stare de soc sau chiar te-au omorât. Au fost cazuri, iar unele sunt cunoscute. Ei au vrut sa ma sperie, ca sa nu ma mai ocup de „prostiile astea", cum ziceau ei, sa-mi vad de treaba mea. M-au amenintat ca-mi distrug si facultatea, si cariera si ma dau afara de peste tot. N-ar fi facut-o, cred, dar oricum, au cautat sa ma sperie cu toate mijloacele pe care le aveau la îndemâna. Si recunosc, m-am speriat atunci. Dar a fost totusi ca un fel de vaccin. Pentru ca, în '89, când am fost eu însumi arestat, desigur, eram si dupa multi ani de yoga, am reactionat mult mai bine decât prima oara. Oricum, dupa acest prim contact, deja nu mai eram speriat. Traiam aproape firesc starea de a fi urmarit, pentru ca stiam. Seara sau noaptea ne întâlneam uneori sa mai discutam, când vedeam ca umbla dupa noi, mai ferit, într-o masina sau chiar pe jos. De exemplu, pe o strada pustie, trei persoane care discuta si unul se tine dupa ei asa, la vreo 30 de metri. Tot timpul. Fac la stânga pe o strada si mai pustie, hop dupa ei. Tot asa. Era absolut evident, dar sunt convins ca aceasta urmarire era si la facultate, în timpul zilei, nu doar în noaptea când îi vedeai tu. Si, oricum, chiar daca nu-i vedeai, sesizai ca ceva nu e în regula.