Originile Masoneriei releva caracterul satanic al organizaţiei

Sub faţada "lustruită" a francmasoneriei se ascund simboluri satanice

În interiorul ei este prezentă şi simbolistica bogată la care apelează membrii iniţiaţi la întruniri şi în afara lor. Ei susţin că “frăţia” este continuarea comunităţii Cavalerilor Templieri şi că originea ei este în trecutul îndepărtat situată în spaţiul antic al egiptenilor şi iudeilor. Scopurile declarate sunt emoţionante: să ajute umanitatea să progreseze şi să trăiască în pace, să promoveze libertatea omului, să înfăptuiască opere de binefacere, etc. Faţada acestui "edificiu" este strălucitoare şi garnisită cu tot felul de intenţii bune.

Să trecem dincolo de superficialităţi şi de ceea ce spun membrii masoni şi să ne întrebăm: care sunt realizările de-a lungul timpului? Iată doar două dintre ele care, nu-i aşa, au "ajutat” umanitatea:
- Revoluţia Franceză care a distrus vieţile a sute de mii de oameni şi a adus dezordinea şi decăderea morală într-o ţară apreciată până atunci drept cea mai puternică şi mai modernă ţară a Europei.
- Revoluţia bolşevică ce a generat moartea a câteva milioane de oameni, a adus teroarea, foametea, îndepărtarea de Dumnezeu şi a marcat începutul manifestării comunismului în lume, acea "invenţie năucă" cum o definea Petre Ţuţea. Comunismul este tot un "copil" al masoneriei…

Odată iniţiat în rândurile confreriei masonice neofitul va primi un şir de iniţieri pe măsură ce urcă în ierarhia gradelor. Aceste iniţieri reflectă cronologic un mit cu privire la templul lui Solomon. Francmasonii susţin că în timpul domniei regelui Solomon acesta a hotărât să construiască un templu în Ierusalim. Constructorii chemaţi să-l ridice erau selectaţi în trei categorii – ucenici, tovarăşi, maeştri - plătite diferit. Când sosea momentul plăţii fiecare trebuia să pronunţe, mai întâi, o anumită parolă după care era recunoscut ca făcând parte dintr-o anumită categorie şi abia apoi plătit. Trei dintre tovarăşi doresc să afle parola categoriei maeştrilor (cea mai bine plătită) şi îl forţează pe marele arhitect Hiram să le-o dezvăluie. Cum acesta refuză, este ucis de către cei trei cu tot atâtea lovituri: una în inimă, una în gât şi ultima în cap. Crima este ascunsă, dar descoperită în final, iar făptaşii pedepsiţi.

Să apreciem, aşadar, ce fel de profil poate avea o organizaţie ale cărei ritualuri de iniţiere sunt bazate pe povestea unei crime ce implică setea de bani, lipsa de scrupule, răzbunarea, minciuna? Mai putem crede atunci afirmaţiile masonice legate de filantropie, adevăr, morală, progres? Cu referire la tăcerea impusă membrilor masoni, legată de activitatea din interiorul acestei secte, iată conţinutul jurământului realmente oripilant pe care cel ce urmează a fi iniţiat este obligat să-l respecte: “Promit şi jur să păstrez şi să îndeplinesc obligaţiile mele de ucenic, iar dacă le voi încălca fie să mi se taie gâtul de la o ureche la cealaltă, fie să mi se scoată limba din rădăcini, iar trupul meu să fie îngropat în nisipurile aspre ale mării” (jurământ masonic, gradul I).

Dar pedepsele pentru încălcarea jurământului nu se opresc aici ci au şi ele gradele lor: “Dacă îmi voi nerespecta obligaţiile, fie ca partea stângă a pieptului să îmi fie tăiată, inima scoasă de acolo şi dată vulturilor”. (jurământ masonic, gradul II) “…să am corpul tăiat în două, măruntaiele scoase, trupul să îmi fie ars, iar cenuşa răspândită în cele patru vânturi” (jurământ masonic, gradul III).

Atunci când doreşti cu adevărat binele cuiva nu-l distrugi dacă greşeşte, ci îl ajuţi să se îndrepte. Prin urmare să ne întrebăm: este benefică francmasoneria şi este creştină de vreme ce se dovedeşte străină de întâia lege a lui Dumnezeu – iubirea – şi de iertare? Şi în afară de aceasta însăşi legea liberului arbitru este încălcată de vreme ce unei persoane i se impune să accepte şi să se supună unor reguli şi ordine înainte de a le cunoaşte.

Cititi integral articolul Masoneria şi ritualurile satanice